reveni

Vezi și : revení

română

Conjugarea verbului (se) reveni
Infinitiv	a (se) reveni
Indicativ prezent pers. 1 sg.	-
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) revenească
Participiu	revenit
Conjugare	IV

(reg., v.intranz. și refl.) (despre pământ, aer etc.) a deveni jilav, a se umezi.
(v.refl.) (despre timp) a se răcori.

a se umezi

(v.intranz.) a veni din nou, a se întoarce.
a apărea iar; a se manifesta din nou.
Actorul a revenit la rampă.
a se întoarce la o stare anterioară (obișnuită); a-și recăpăta echilibrul sufletesc, forța etc.
A reveni în poziția inițială.

Și-a revenit destul de repede și a acționat normal.
a se ocupa din nou de un subiect, de o idee, a se opri din nou la...; a relua.
Unda sonoră revine la întâlnirea unui obstacol.
a rectifica, a revoca.
a i se atribui un bun cuiva.
a fi de datoria (cuiva), a incumba.
Îți revine o datorie de onoare.
a i se cuveni.
Dă-mi partea care-mi revine.
a renunța la cele spuse, promise, a nu mai respecta.
a costa.

1: reîntoarce
2: reapărea, (rar) se reivi
3: recădea, se dezmetici, recidiva, se reculege, se regăsi, se trezi, (înv.) se dezmeți, se recuceri, se remite, (rar fig.) se dezbăta
4: (fiz.) se întoarce, se răsfrânge, se reflecta, se repercuta, (înv.) se refrânge
7: (livr.) incumba
8: i se cădea, i se cuveni, (înv. și reg.) -i veni
9: costa

A reveni la viață = a scăpa cu viață dintr-o boală grea
A-și reveni în fire (sau în sine) = a-și recăpăta cunoștința în urma unui leșin, a unei crize, a unei emoții etc.

a veni din nou

Din reveni.

Din reavăn.