țigaretă

română

Din germană Zigarette.

Declinarea substantivului țigaretă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	țigaretă	țigarete
Articulat	țigareta	țigaretele
Genitiv-Dativ	țigaretei	țigaretelor
Vocativ	țigaretă	țigaretelor

țigară.
tub mic de chihlimbar, de os, de lemn etc. (îngustat la unul dintre capete), în care se introduce țigara pentru a o fuma; țigaret.