capăt
 Vezi și : capât
|
Etimologie
Refăcut din pluralul capete (< latină capita).
Pronunție
- AFI: /ˈka.pət/
Substantiv
| Declinarea substantivului capăt | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | capăt | capete |
| Articulat | capătul | capetele |
| Genitiv-Dativ | capătului | capetelor |
| Vocativ | capătule | capetelor |
- partea extremă a unui lucru, a unei perioade, a unei situații sau a unei stări; margine, limită, sfârșit, istov.
- fragment; rămășiță de...
Cuvinte derivate
Locuțiuni
- (loc.adj.) fără (de) capăt = fără sfârșit; îndelungat, întins.
- (loc.adv.) de la(sau din) capăt = de la început.
- în capăt =
a) în frunte; b) exact, deplin.
- până la capăt = până la sfârșit; până la ultimele consecințe, în mod consecvent.
Expresii
- La capătul lumii(sau pământului) = foarte departe
- A pune capăt (unui lucru, unei situații) = a face să înceteze, a termina (cu bine), a rezolva
- A da de capăt = a duce la bun sfârșit
- A o scoate la capăt cu ceva = a ieși cu bine dintr-o situație neplăcută
- A o scoate la capăt cu cineva = a se înțelege cu cineva
- Nici un capăt de ață = absolut nimic
- Până la(sau într-) un capăt de ață = absolut tot
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din căpăta.
Verb
- forma de persoana a I-a singular la prezent pentru căpăta.
- forma de persoana a I-a singular la conjunctiv prezent pentru căpăta.
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online