opus
Etimologie
Din franceză opus, germană Opus.
Pronunție
- AFI: /'o.pus/
Substantiv
| Declinarea substantivului opus | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | opus | opusuri |
| Articulat | opusul | opusurile |
| Genitiv-Dativ | opusului | opusurilor |
| Vocativ | opusule | opusurilor |
- (muz.) termen care denumește, împreună cu un număr de clasificare, o operă a unui compozitor, potrivit succesiunii cronologice a lucrărilor sale.
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din a opune.
Pronunție
- AFI: /o'pus/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului opus | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | opus | opuși |
| Feminin | opusă | opuse |
| Neutru | opus | opuse |
- care este așezat în fața cuiva sau a ceva, în partea dimpotrivă; (p.ext.) (despre fenomene, caractere, legi) care nu se poate împăca cu altul; contrar, potrivnic.
- (mat.; despre unghiuri) care este așezat, într-o figură geometrică, în fața altui unghi sau în fața uneia dintre laturi; (despre laturi) care este așezat în fața altei laturi sau în fața unuia dintre unghiuri.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online