Tiberiu Popoviciu
| Tiberiu Popoviciu | |||
 Tiberiu Popoviciu | |||
| Date personale | |||
|---|---|---|---|
| Născut | 16 februarie 1906 Arad, Austro-Ungaria | ||
| Decedat | 29 octombrie 1975, (69 de ani) Cluj-Napoca, Republica Socialistă România | ||
| Înmormântat | Cimitirul Hajongard din Cluj[1]  | ||
| Căsătorit cu | Elena Popoviciu | ||
| Cetățenie |  România | ||
| Ocupație | matematician | ||
| Limbi vorbite | limba română | ||
| Activitate | |||
| Alma mater | Universitatea din București[2] Facultatea de Științe din Paris[*][2][3] Colegiul Național „Moise Nicoară”[2] École Normale Supérieure[2] | ||
| Organizație | Universitatea din Cernăuți[2] Universitatea Babeș-Bolyai[2] Universitatea din București[2] Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași[2] Universitatea Babeș-Bolyai[2] | ||
| |||
 Membru al Academiei de Științe din România | |||
Modifică date / text  | |||
Tiberiu Popoviciu (n. 16 februarie 1906, Arad – d. 29 octombrie 1975, Cluj-Napoca) a fost un matematician, profesor universitar, membru titular al Academiei Române.
Inegalitatea Popoviciu pentru varianță îi poartă numele.
Biografie
[modificare | modificare sursă]A urmat liceul în Arad, la școala care este astăzi Colegiul Național „Moise Nicoară”. A absolvit cursurile Facultății de Științe din București, cu un doctorat susținut la Paris (1933) sub îndrumarea profesorului Paul Montel despre teoriei funcțiilor convexe de ordin superior. Apoi a fost cadru didactic la universitățile din Cernăuți, București și Iași. În 1946 a fost numit profesor la Universitatea din Cluj (catedra de analiză matematică), întemeind aici – în 1957 –Institutul de calcul al Academiei Române (filiala Cluj), fiind totodată decan între 1950-1953. Institutul din 1995 îi poartă numele[4]. Prin stăruințele lui, în 1959 se va relua publicarea revistei Mathematica[5]. Începând cu anul 1993, în onoarea sa și a însemnatei sale contribuții la întemeierea informaticii românești, Liceul de Informatică din Cluj îi poartă numele[6].
Activitatea științifică
[modificare | modificare sursă]Teza de doctorat
[modificare | modificare sursă]Sur quelques propriétés des fonctions d'une ou de deux variables réelles
susținută la Paris în data de 13 iunie 1933 și publicată în revista Mathematica, vol. III (1934), pag. 1-85.
Lucrări științifice publicate
[modificare | modificare sursă]Selecție din lucrările științifice publicate:
- Sur quel-ques inegalites entre les fonctiones convexes publicată, Dările de seamă ale Academiei de Științe din România
- Notes sur fonctiones convexes d’ordre superieur, Mathematica
- Notes sur les generalisations des fonctions convexes d’ordre superieur, Buletinul matematic al Societății Române de Științe
Manuale
[modificare | modificare sursă]- Exerciții și probleme de analiză, în colaborare cu prof. Angheluță;
- Redactarea lecțiilor ținute de Paul Montel despre funcțiile periodice și aproape periodice. Monografii matematice, Cluj Napoca, 1937.
- Curs de matematici generale, litografiat, 1938, Cernăuți;
- Elemente de analiză matematică, litografiat, Cluj Napoca, 1947
- Curs de algebră superioară. Numere reale și complexe. Noțiuni de teoria numerelor, litografiat, Cluj Napoca, 1948
- Elemente de analiză matematică, litografiat, Cluj Napoca, 1948
Cărți
[modificare | modificare sursă]- Les fonctions convexes, Hermann and Cie, Paris, 1944. 75 p.
- Analiză numerică : noțiuni introductive de calcul aproximativ, Editura Academiei, București, 1975. 236 p.
Afilieri științifice
[modificare | modificare sursă]A fost membru corespondent al Academiei de Științe din România începând cu 4 iunie 1937[7]. În anul 1948 a fost ales membru corespondent al Academiei Române, iar din 1963 devine membru titular[8].
Alte activități profesionale
[modificare | modificare sursă]- Este fondatorul revistei Revue d'Analyse Numérique et de Théorie de l'Approximation [9] (presucrtat ANTA) în 1972, fiind primul editor-șef al acestui jurnal în perioada 1972-1975 (împreună cu soția sa Elena Popoviciu).
- Este fondatorul revistei Revista de Analiză Numerică și Teoria Aproximației. Acest jurnal va fi publicat doar între 1972-1974.
Distincții
[modificare | modificare sursă]În iunie 1969 i s-a conferit titlul de Om de știință emerit al Republicii Socialiste România „în semn de prețuire a personalului didactic pentru activitatea meritorie în domeniul instruirii și educării elevilor și studenților și a contribuției aduse la dezvoltarea învățămîntului și culturii din patria noastră”.[10]
A fost distins cu Ordinul 23 August clasa a II-a (1971) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român”.[11]
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ (PDF) https://ictp.acad.ro/wp-content/uploads/2018/07/BOOKLET-MathDay-update-04.07-20pm.pdf Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ a b c d e f g h i MacTutor History of Mathematics archive
- ^ http://mathshistory.st-andrews.ac.uk/Biographies/Popoviciu.html Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ „[[Institutul de Calcul Tiberiu Popoviciu]] al Academiei Române”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Mathematica
- ^ „Pagina Liceului de Informatică „Tiberiu Popoviciu"”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Lista membrilor Academiei de Științe din România (ASR) (1936-1948) p.1” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ^ Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent.
- ^ „Journal of Numerical Analysis and Approximation Theory”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Decretul nr. 493 din 26 iunie 1969 privind conferirea de titluri ale Republicii Socialiste România unor cadre didactice din învățămîntul de toate gradele, cu prilejul zilei de 30 iunie, Ziua învățătorului, text publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România din 14 iulie 1969.
- ^ Decretul nr. 138 din 20 aprilie 1971 al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România privind conferirea unor ordine ale Republicii Socialiste România, art. 6.
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- George St. Andonie, Istoria matematicii în România, Volumul 2, Ed. Științifică, București 1968, pp. 176–194.
