Sari la conținut

Sfântul Matia

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sfântul Matia
Date personale
Născutsecolul I

Provincia Iudeea, Imperiul Roman
Decedatcca 61 sau cca 80

Ierusalim, Iudeea sau Colchida
ÎnmormântatBenediktinerabtei St. Eucharius-St. Matthias[*][[Benediktinerabtei St. Eucharius-St. Matthias (benedictine monastery in Trier, Germany)|​]]
Tomba di San Matteo[*][[Tomba di San Matteo (tomb in Abbey of Santa Giustina, Padua, Italy)|​]]
basilica di Santa Giustina[*][[basilica di Santa Giustina (basilica in Padua)|​]] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluiomor (lapidare) Modificați la Wikidata
Etnieevreu Modificați la Wikidata
Religiecreștinism
iudaism Modificați la Wikidata
Ocupațiemisionar Modificați la Wikidata
Limbi vorbiteLimba aramaică Modificați la Wikidata
Venerație
Venerat întoate bisericile care admit cultul sfinților
Sărbătoare24 februarie / 25 februarie
14 mai, 9 august
Apartenențatoate bisericile creștine care admit cultul sfinților
Însemnecarte, cruce, piatră, sabie, topor, suliță, halebardă
Patronajeingineri, arhitecți, dulgheri, măcelari, croitori
Sfinți

Apostolul Matia (n. secolul I d.Hr., Provincia Iudeea, Imperiul Roman – d. 80 d.Hr., Ierusalim, Roman Palestine⁠(d)) a fost cel pe care cei unsprezece apostoli ai lui Isus Cristos l-au ales în locul lui Iuda Iscariot, după sinuciderea acestuia din urmă. Episodul este evocat în Fapte.[1]

Apostolul Matia a predicat în Iudeea, Siria, Capadocia, Etiopia și altele. A murit în martiriu în Ierusalim, fiind ucis cu pietre.

Moaștele apostolului Matia au fost aduse prin grija împărătesei Elena Augusta, mama împăratului Constantin cel Mare, la Trier. Moaștele au fost mutate în anul 1127 în abația benedictină Sankt Matthias din Trier, unde se găsesc până în prezent. Acesta este singurul mormânt al unui apostol la nord de munții Alpi.

Sărbătoarea sfântului Matia a fost, până la reformarea calendarului roman universal prin Conciliul Vatican II (1962-1965), pe data de 24 februarie. După Conciliul Vatican II, sfântul Matia este sărbătorit pe 14 mai, cu excepția țărilor de limbă germană, unde sărbătoarea a rămas în continuare pe 24 februarie.

Legături externe

[modificare | modificare sursă]