Războiul Bosniac

Clădirea parlamentului de la Sarajevo în flăcări după ce a fost lovit de focul de artilerie în mai 1992; Ratko Mladić cu soldați bosniaci sârbi; Un soldat ONU din Norvegia în Sarajevo

Informații generale

Perioadă	1 martie 1992 - 14 decembrie 1995
Loc	Bosnia și Herțegovina
Rezultat	Partiții interne în Bosnia și Herțegovina conform Acordului de la Dayton. Pierderi civile în masă a fracțiunilor bosniace și peste un milion de refugiați (din toate taberele combatante).

Beligeranți

1992–94:

Republica Bosnia și Herțegovina^a

1992-94:

R.C.Herțeg-Bosnia

Croația

1992-94:

Republika Srpska

Republica Federală Iugoslavia
P.A. Bosnia de Vest (din 1993)

Conducători

Alija Izetbegović
(Președinte al Bosniei și Herțegovinei)

Sefer Halilović
(Șef de stat major al ARBiH 1992-1993)

Rasim Delić
(Șef de stat major al ARBiH 1993-1995)

Croația Franjo Tuđman
(Președinte al Croației)

Croația Janko Bobetko
(Șef de stat major al Croației 1992-1995)

Mate Boban
(Președinte R.C.Herțeg-Bosnia)

Milivoj Petković
(Șef de stat major al HVO)

Dario Kordić
(lider politic al croaților din Centrul Bosniei)

Slobodan Milošević
(Președinte al Serbiei)

Radovan Karadžić
(Președinte al Republika Srpska)

Ratko Mladić
(Șef de stat major al VRS)

Fikret Abdić (Președinte interimar al A.P.Bosnia de Vest)

Efective

~100 tancuri
~200.000 infanterii

~300 tancuri
~70.000 infanterii

600-700 tancuri
120.000 infanterii

Pierderi

31.270 soldați uciși
33.071 civili uciși

5.439 soldați uciși
2.163 civili uciși

20.649 soldați uciși
4.075 civili uciși

Războiul Bosniac, cunoscut și ca Războiul din Bosnia și Herțegovina a fost un conflict armat internațional care s-a desfășurat din martie 1992 până în noiembrie 1995. În război, s-au implicat mai multe trupe. Ca urmare a unui număr de incidente violente la începutul anului 1992, războiul este în mod obișnuit privit ca început la 6 aprilie 1992. Războiul s-a încheiat la 14 decembrie 1995. Principalii beligeranți au fost forțele Republicii Bosnia și Herțegovina și cele ale auto-proclamatelor entități sârbe bosniace și croate bosniace din Bosnia și Herțegovina, Republica Srpska și Herțeg-Bosnia, care au fost conduse și furnizate de Serbia și, respectiv, de Croația.^[1]^[2]^[3]

Războiul a făcut parte din destrămarea Iugoslaviei. Ca urmare a secesiilor slovene și croate din Republica Socialistă Federativă Iugoslavia în 1991, Republica Socialistă Bosnia și Herțegovina multietnică - locuită în special de bosniaci musulmani (44%), precum și de sârbi ortodocși (32,5%) și catolici croați (17%) - au adoptat un referendum pentru independență la 29 februarie 1992.

Acest lucru a fost respins de reprezentanții politici ai sârbilor bosniaci, care au boicotat referendumul. În urma declarației de independență a Bosniei și Herțegovinei (care a obținut recunoașterea internațională), sârbii bosniaci, conduși de Radovan Karadžić și susținuți de guvernul sârb a lui Slobodan Milošević și Armata Populară Iugoslavă (JNA), și-au mobilizat forțele în interiorul Bosniei și Herțegovinei pentru asigurarea unui teritoriu etnic sârb securizat, apoi războiul curând s-a răspândit în întreaga țară, însoțit de Purificare etnică.

Note

^ „ICTY: Conflict between Bosnia and Herzegovina and the Federal Republic of Yugoslavia”. Accesat în 25 aprilie 2015.
^ „ICTY: Conflict between Bosnia and Croatia”.
^ „ICJ: The genocide case: Bosnia v. Serbia – See Part VI – Entities involved in the events 235–241” (PDF). Arhivat din original (PDF) la 1 martie 2011. Accesat în 25 aprilie 2015.

Vezi și

[1] „ICTY: Conflict between Bosnia and Herzegovina and the Federal Republic of Yugoslavia”. Accesat în 25 aprilie 2015.

[2] „ICTY: Conflict between Bosnia and Croatia”.

[3] „ICJ: The genocide case: Bosnia v. Serbia – See Part VI – Entities involved in the events 235–241” (PDF). Arhivat din original (PDF) la 1 martie 2011. Accesat în 25 aprilie 2015.

[1]

[2]

[3]