Sari la conținut

Peroxid de hidrogen

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Peroxid de hidrogen
Identificare
Număr CAS7722-84-1
ChEMBLCHEMBL71595
PubChem CID22326046 784, 22326046
Formulă chimicăH₂O₂[1]  Modificați la Wikidata
Masă molară34,005 u.a.m.[1]  Modificați la Wikidata
Proprietăți
Densitate1,39 g/cm³[2]  Modificați la Wikidata la 20 °C
Punct de topire−0,432 °C[2]  Modificați la Wikidata
Punct de fierbere150,2 °C[2][3]  Modificați la Wikidata la 760 de Torri
Presiune de vapori5 mm Hg[2]  Modificați la Wikidata
Viscozitatecimenatică 1,245 square centimetre per secondi  Modificați la Wikidata
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Peroxidul de hidrogen, cunoscut sub denumirea comună de apă oxigenată (sau perhidrol) este un lichid incolor, cu punctul de fierbere 150,2 °C și cu punctul de topire/înghețare -0,432 °C. Formula sa chimică este H2O2.

Se amestecă cu apa în orice proporție, este solubil în eter și alcool. Are constanta dielectrică mare, apropiată de a apei, fiind un bun dizolvant ionizant față de săruri, în cazurile în care nu se manifestă ca oxidant. O soluție de 3% în apă distilată are numele de apă oxigenată farmaceutică [4] iar o soluție 35% poartă denumirea de perhidrol[5].

Fiind instabilă în soluții concentrate, se descompune spontan, rezultând apă și oxigen. Viteza de descompunere este influențată de o serie de factori ca: lumina, căldura, catalizatorii etc[5]. Poate fi stabilizată prin adaosul unor mici cantități de acid fosforic, uree, acid sulfuric, fosfat de sodiu, etc [6] care reduc viteza de descompunere în apă și oxigen[7]. Este o specie oxigen reactivă și o sursă de radicali hidroxil. Poate participa la reacții chimice oscilante Briggs-Rauscher[8][9]. Cu un acid formează peracidul corespunzător. Poate oxida amoniacul la hidrazină.

Se păstrează în vase de culoare închisă pentru a evita expunerea la lumină.

Astăzi, peroxidul de hidrogen este preparat aproape exclusiv prin procedeul antrachinonă. Sinteza electrochimică a H2O2 din apă și oxigen este o alternativă foarte promițătoare, deoarece permite: (a) producția locală acolo unde este necesară și (b) utilizarea energiei electrice pentru sinteza chimică[10].

Structura moleculei

[modificare | modificare sursă]

Structura moleculei acestui compus a fost stabilită prin spectroscopie în infraroșu de către canadianul Paul-Antoine Giguère. [11] Deși legătura O−O este una simplă, molecula peroxidului de hidrogen are o barieră rotațională relativ mare de 2460 cm−1 (29,45 KJ/mol);[12]

Domenii principale de utilizare

[modificare | modificare sursă]

Utilizări medicale

[modificare | modificare sursă]

Apa oxigenată este utilizată ca antiseptic sub forma unei soluții diluate. Ea este capabilă să elibereze oxigen gazos, echivalent a 10 volume ale lichidului respectiv. Este indicată datorită capacităților sale de curățire a plăgilor cutanate benigne și de asigurare a asepsiei acestora. Are și proprietăți hemostatice (oprește sângerările) în cursul epistaxisului.[17]

Ca în toți peroxizii, atomul de oxigen din apa oxigenată tinde să fie eliberat foarte ușor. Oxigenul este toxic pentru agenții patogeni ceea ce face ca apa oxigenată să fie foarte eficientă în neutralizarea acestora.

Este un dezinfectant eficient împotriva coronavirusurilor[18].

  1. ^ a b c „Apă oxigenată”, hydrogen peroxide (în engleză), PubChem, accesat în  
  2. ^ a b c d http://www.cdc.gov/niosh/npg/npgd0335.html  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ Basic laboratory and industrial chemicals: A CRC quick reference handbook[*][[Basic laboratory and industrial chemicals: A CRC quick reference handbook (book by David Lide from 1993)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  4. ^ Ripan, Ceteanu, op.cit., p. 195
  5. ^ a b Apa oxigenată 35%
  6. ^ Ripan, Ceteanu, op. cit., p. 197
  7. ^ Pauling, op. cit., p. 225
  8. ^ Csepei, L.I.; Bolla, Cs. (). "Is starch only a visual indicator for iodine in the Briggs-Rauscher oscillating reaction?” (PDF). Studia UBB Chemia. 60 (2): 187–199. 
  9. ^ Csepei, L.I.; Bolla, Cs (). „"The Effect of Salicylic Acid on the Briggs-Rauscher Oscillating Reaction”. Studia UBB Chemia. 53 (1): 285–300. 
  10. ^ „Electrochemical synthesis of hydrogen peroxide from water and oxygen”. Nature Catal. . 
  11. ^ „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  12. ^ Hunt, Robert H.; Leacock, Robert A.; Peters, C. Wilbur; Hecht, Karl T. (). „Internal-Rotation in Hydrogen Peroxide: The Far-Infrared Spectrum and the Determination of the Hindering Potential” (PDF). The Journal of Chemical Physics. 42 (6): 1931. Bibcode:1965JChPh..42.1931H. doi:10.1063/1.1696228. 
  13. ^ Alvarez-Amparán, Marco A.; Cedeño-Caero, Luis; Cortes-Jácome, Maria A.; Toledo-Antonio, José A. (), „Relationship between the catalytic activity and Mo–V surface species in bimetallic catalysts for the oxidative desulfurization of dibenzothiophenic compounds”, Reaction Kinetics, Mechanisms and Catalysis (în engleză), 122 (2), pp. 869–885, doi:10.1007/s11144-017-1237-4, ISSN 1878-5204, accesat în  
  14. ^ Huang, Hao; Zhou, Zhiwei; Qin, Juan; Li, Yang; Liu, Guang; Wu, Wenliang (), „A facile synthesis of mesoporous Mo–Al oxides for desulfurization of dibenzothiophene in the extractive catalytic oxidative desulfurization system”, Reaction Kinetics, Mechanisms and Catalysis (în engleză), 130 (1), pp. 363–379, doi:10.1007/s11144-020-01763-2, ISSN 1878-5204, accesat în  
  15. ^ Horová, Dorota; Nováková, Jana; Pelíšková, Lenka; Kohout, Jan; Šafář, Jan; Hrachovcová, Kateřina; Tokarová, Věnceslava (), „Synthesis of MFI structured iron silicates and their catalytic performance in phenol removal by wet peroxide oxidation”, Reaction Kinetics, Mechanisms and Catalysis (în engleză), 130 (2), pp. 1077–1092, doi:10.1007/s11144-020-01804-w, ISSN 1878-5204, accesat în  
  16. ^ Liu, Xiaojuan; Wu, Fengjing; Au, Chaktong; Li, Gucai; Cheng, Jiangtao; Ling, Yuxuan; Guan, Yao; Li, Jiao; Liao, Kanglong (), „Co3O4-g-C3N4 composites with enhanced peroxidase-like activities for the degradation of environmental rhodamine B”, Reaction Kinetics, Mechanisms and Catalysis (în engleză), 130 (2), pp. 1109–1121, doi:10.1007/s11144-020-01815-7, ISSN 1878-5204, accesat în  
  17. ^ Index medical: Apa oxigenată
  18. ^ Dezinfectarea locuintei in timpul pandemiei cu noul coronavirus, www.reginamaria.ro, 2020-08-18T12:03:39+0300  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  • Linus Pauling, Chimie generală, Editura Științifică, București, 1972 (traducere din limba engleză)

Lectură suplimentară

[modificare | modificare sursă]
  • Raluca Ripan, I. Ceteanu, Manual de lucrări practice de chimie anorganică - vol I Metaloizi, Editura de stat didactică și pedagogică, București, 1961, p. 193 -200

Legături externe

[modificare | modificare sursă]

NIST