Nicolae Vicol
| Nicolae Vicol | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Piatra-Neamț, Neamț, România |
| Decedat | (75 de ani) |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | medic militar[*] |
| Limbi vorbite | limba română |
| Studii | Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București |
| Activitate | |
| Ramura | military medicine[*] |
| Gradul | general |
| Bătălii / Războaie | Războiul sârbo-bulgar Al Doilea Război Balcanic Primul Război Mondial |
Modifică date / text  | |
Nicolae Vicol (n. , Piatra-Neamț, Neamț, România – d. ) a fost un medic militar român cu gradul de general. A fost unul dintre cei mai de seamă medici ai Armatei României și a condus în Primul Război Mondial Serviciul Sanitar al Marelui Cartier General. A organizat de asemenea serviciul sanitar civil și militar din Basarabia.[1][2][3] De numele său se leagă, în perioada interbelică, realizări notabile în domeniul organizării activității de balneo-climatologie din România.[4][5]
A studiat medicina la Facultatea de Medicină din Iași și apoi la Facultatea de Medicină București. Ca student a participat în războiul sârbo-bulgar, din 1885, după care a fost decorat. În 1909, a devenit locotenent-colonel și a fost transferat la Ministerul de Război, fiind ulterior numit general. Împreună cu generalul dr. Constantin Papilian, inspectorul general al armatei, a reușit să pună bazele medicinei militare științifice.[1][2]
După ce a fost trecut în rezervă în anul 1921, a desfășurat o bogată activitate în domeniul organizării activității de balneo-climatologie din România. În perioada 1928-1930 a fost inspector general balneoclimateric în Ministerul Sănătății și Prevederilor Sociale. Ca medic civil, începând din anul 1922, s-a evidențiază prin înființarea (împreună cu A. Theohari) a Societății de Hidrologie Medicală și Climatologie, al cărei președinte a fost timp de zece ani. Astfel, de numele doctorului Nicolae Vicol se leagă o seamă de realizări notabile privitoare la dezvoltarea balneologiei românești. A fost președinte al Societății de Hidrologie și Climatologie Medicală și al Societății de Istorie a Medicinei și a fost de asemenea membru de onoare al Societății de Hidrologie medicală din Paris (1930).[4]
Drept recunoaștere a meritelor sale deosebite au fost ridicate 2 busturi turnate în bronz care să-l comemoreze. Unul este așezat la Spitalul Militar din București, iar celălalt la Băile Herculane, în centrul istoric al stațiunii. Tot la Băile Herculane, în centrul nou al stațiunii, un parc a primit numele său (Parcul Vicol).[4] O stradă din București și alta din Iași îi poartă numele.
Lucrări publicate
[modificare | modificare sursă]- Vicol, N. Cartea de aur a ofițerilor sanitari și personalului, morți pentru patrie, 1916-1920. București, Cultura, 1920
- Vicol, N. Istoria serviciului sanitar român de război. Vol. I-II, București, Cultura, 1936
- Vicol, N. Studii preliminare asupra serviciului sanitar român de război pe timpul de la marele Carol Davila pînă la mobilizarea de la 14 august 1916. București, Cultura, 1934
Referințe
[modificare | modificare sursă]- ^ a b „Leontin Stoica. Situația epidemiologică din cadrul diviziei II infanterie la începutul anului 1917, în prezentarea generalului Nicolae Vicol. Armata Română și Societatea Civilă. Studii și comunicări prezentate la sesiunea științifică dedicată Zilei Arhivelor Militare și aniversării a 92 de ani de la înființarea Centrului de Studii și Păstrare a Arhivelor Militare Istorice și a 145 de ani de la înființarea Serviciului Istoric al Armatei. Pitești, 28 iulie 2012, p. 37” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ^ a b Ghetan, Alexandru. Reorganizarea sistemului medico-sanitar din Basarabia anilor 1918-1919. Studia Universitatis Moldaviae, nr.4 (114), 2018; pp. 107-113
- ^ Vasile Dumitraș. Secvențe istorice vizând activitatea serviciului sanitar militar român în Moldova în timpul Primului Război Mondial și în Basarabia după Marea Unire din 1918 (dedicat Centenarului de la Marea Unire). Revista de Științe ale Sănătății din Moldova Nr. 1(15) / 2018, p. 82
- ^ a b c N. D. Petniceanu Două schițe biografice. Vestea dumneavoastră, nr.1 (serie nouă), martie 2011, p. 33
- ^ V. L. Bologa, G. Brătescu, B. Duțescu, Șt. M. Milcu. Istoria medicinei românești. Editura Medicală, București, 1972, p. 309