Mreană

Mreană
	Mreană (Barbus barbus)
Stare de conservare
	; Risc scăzut (LC) (IUCN 3.1)
Clasificare științifică
Regn:	Animalia
Încrengătură:	Chordata
Subîncrengătură:	Vertebrata
Infraîncrengătură:	Gnathostomata
Supraclasă:	Osteichthyes
(neclasificat):	Pisces
Clasă:	Actinopterygii
Subclasă:	Neopterygii
Infraclasă:	Teleostei
Supraordin:	Ostariophysi
Ordin:	Cypriniformes
Suprafamilie:	Cyprinoidea
Familie:	Cyprinidae
Subfamilie:	Barbinae
Gen:	Barbus
Specie:	B. barbus
Nume binomial
	Barbus barbus; (Linnaeus, 1758)
	Arealul mrenei
Sinonime
	Barbus barbus (Linnaeus, 1758); Cyprinus barbus Linnaeus, 1758; Barbus barbus barbus (Linnaeus, 1758); Cyprinus barba Linnaeus, 1758; Barbus vulgaris Fleming, 1828; Barbus fluviatilis Fitzinger, 1832; Barbus communis Perty, 1832; Barbus communis Nordmann, 1840; Barbus mayori Valenciennes, 1842; Barbus microphthalmus Bonaparte, 1846; Barbus fluviatilis tyrasensis Dybowski, 1862; Barbus barbus borysthenicus Dybowski, 1862; Barbus microphthalmus Sauvage, 1879; Barbus fluviatilis aurata Fatio, 1882; Barbus fluviatilis alba Krauss, 1882; Barbus fluviatilis aurata Veesenmayer, 1884; Barbus barbus gallicus Karaman, 1971; Barbus fluviatilis borysthenicus (non Dybowski, 1862);
	Modifică text

Mreana (Barbus barbus) este un pește dulcicol, bentonic, din familia ciprinidelor, care se întâlnește în râurile de deal și șes ale Europei.

Habitat

Este un pește de apă curgătoare (râurile de deal și șes), ducând o viață mai mult bentonică (sub pietre, în scobiturile malului), preferând funduri tari pietroase sau nisipoase.

Distribuția geografică

Mreana se întâlnește în râurile Europei: la nord de Pirinei și Alpi, de la Adour (Franța) spre est până la Neman (Lituania, Rusia), în râurile care se varsă în Oceanul Atlantic, Marea Nordului, sudul Mării Baltice, nordul Mării Negre (de la Dunăre, Nistru, până la Nipru), în sud-estul Angliei la nord de Yorkshire și aproape în toate râurile din Franța care se varsă în Marea Mediterană.

În România, trăiește în toate râurile de deal și șes (Prut, Siret, Jiu, Olt, Argeș, Tisa, Mureș, Cerna, etc.); în Dunărea propriu zisă este mai rară. Se urcă până în regiunea muntoasă (afluenții Bistriței: Tarcău, Bicaz).

În Republica Moldova se întâlnește în Prut, sectorul de mijloc al Nistrului, mai rar în cel de jos, rar în lacul Dubăsari, brațul Turunciuc, gurile afluenților și în limanul Nistrului.

Descriere

Are o lungime de 30–120 cm (de obicei, măsoară 30–50 cm) și 4 kg greutate, excepțional 12 kg. Poate trăi 20 de ani.

Are corpul alungit, aproximativ cilindric și acoperit cu solzi mărunți. Capul este de mărime mijlocie și alungit. Gura este dispusă subterminal (inferior), cu buze cărnoase și prevăzută cu 4 mustăți: cele anterioare (pe buza superioară), scurte, iar cele posterioare (de la colțurile gurii), mai lungi. Dinții faringieni dispuși pe 3 rânduri. Linia laterală este completă.

Înotătoarea dorsală începe foarte puțin înaintea înotătoarei ventrale; este destul de înaltă și excavată; ultima ei radie neramificată spinoasă este puternic îngroșată, cu zimți numeroși pe marginea posterioară. Înotătoarea anală nu ajunge până la baza înotătoarei caudale. Înotătoarea caudală este adânc excavată; lobul ei inferior, puțin mai scurt ca cel posterior.

Colorația

Corpul fără pete sau este acoperit cu pete mici, închise; spatele este verde-măsliniu, flancurile sunt mai deschise, mai gălbui sau ușor aurii, iar abdomenul alb-gălbui. Înotătoarea caudală și dorsală au marginile închise, celelalte înotătoare au marginile roșcate; pe membrana dintre radiile înotătoarelor sunt mici puncte sau pete negre. Mustățile sunt gălbui, cu o axă roșie.

Dimorfismul sexual

Dimorfismul sexual este destul de pronunțat: la masculii adulți, apar pe cap niște tuberculi granuloși, numiți "podoabele dragostei", iar pe partea superioară a corpului, linii scurte, paralele, albicioase. Înotătoarea anală, la mascul, este mai puțin înaltă ca la femelă.

Hrana

Hrana și-o procură de pe fund și constă în primul rând din nevertebrate: insecte și larvele lor, viermi, moluște și crustacee, și într-o măsură mai mică detritus organic, vegetație acvatică, icre și puiet de pește. Peștii adulți de dimensiuni mai mari sunt piscivori, hrănindu-se cu pești mici bentonici: guvizi, cobitide.

Comportament

Este un pește mai mult nocturn și solitar. Iarna se adăpostește în grupuri sub pietre și sub maluri și stă aproape amorțită, putându-se prinde chiar cu mâna.

Reproducerea

Maturitatea sexuală e atinsă în anul 3-5. Depune icrele pe pietre, în aprilie-mai, când se adună în grupe mai mari și urcă în susul râului, până aproape de zona păstrăvului. Reproducerea are loc în ape adânci și repezi, cu un fund pietros sau nisipos. Aci, o femelă depune câte 3.000-10.000 icre, mari cât sămânța de mei, lipindu-le de pietre. În această călătorie, peștii nu se hrănesc.

Importanța economică

Are valoare economică limitată. Carnea are multe oase și este gustoasă. Icrele proaspete de mreană, mai ales în preajma reproducerii lor, sunt toxice; consumate, produc diaree, vărsături și dureri de cap, care țin mai multe zile. Nici carnea nu-i de soi în timpul reproducerii. Se pescuiește cu poclăul, mreja, sacul și năvodul mic sau la undiță la plumb, mai ales când apa este tulbure.

Legături externe

Commons

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Mreană

Wikispecies

Wikispecies conține informații legate de Mreană