Mausoleul Qin Shihuangdis
Acest articol conține text în limba chineză. Fără suport de afișare corespunzător, se pot vedea semne de întrebare, pătrățele sau alte simboluri în locul caracterelor chinezești. |
Mausoleul lui Qin Shi Huangdi este un mormânt regal din istoria veche a Chinei care datează din anul 210 î.Hr. din timpul domniei împăratului Qin Shi Huangdi. Este unul dintre cele mai mari morminte din lume, devenind renumit prin soldații din ceramică (teracotă). La construcția mormântului se presupune că ar fi lucrat 700.000 de oameni.
Așezarea soldaților de teracotă Mausoleul se află la 30 km de Xi'an în China Centrală la șoseaua Linma. La 1300 m de mausoleu curge râul Sha, care are lungimea de 80 de km fiind un afluent al Wèi He. Așezarea urbană cea mai apropiată fiind orășelul Lintong, la 5 km sud-vest.
Construcția
[modificare | modificare sursă]Construcția are formă de patrulater cu lungimea unei laturi a zidului de 2.000 m și lățimea de 900 de m. Zidul interior are lungimea de 1200 m și lățimea de 550 m. În spațiul dintre ziduri este un grajd de cai, o groapă cu armuri, coifuri din piatră de calcar.
În cadrul mausoleului sunt case pentru magistați și soldații de gardă. În alte gropi s-au descoperit animale și artiști. Quadratul interior pe o suprafață de 3.025 m², este dominat de mormântul împăratului în forma unei piramide, cu demnitari din bronz. La circa 300 m spre est se află o îngrăditură în care se află două gropi una conține cai din lut iar în cealaltă harnașamente. La 300 m mai departe spre est, este o groapă ce are o suprafață de 14.260 m². Aici se află așa numiții „soldații de teracotă” sunt 600 de soldați din lut în mărime naturală și 40 de care cu cai din lut sau bronz. Groapa următoare cu suprafața de 6.000 m² conține 1.200 figuri din ceramică cu 89 de care, Suprafața totală a mausoleului este de 56 km².
Deoarece soldații confecționați din ceramică arsă au fost timp îndelungat îngropați, prin contact cu aerul la dezgropare, și-au pierdut coloritul. Pe la mijlocul anului 2004 experți din Bavaria reușesc în colaborare cu cei chinezi să realizeze un procedeu de a proteja coloritul figurilor de ceramică.
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- „Armata de teracotă al lui John Man”, John Man, editura Litera, 2012 - [1]
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- Povestea armatei de teracotă, 2005, www.evenimentul.ro Arhivat în , la Wayback Machine.
- Armata de teracotă, la British Museum, 2007, www.adevarul.ro Arhivat în , la Wayback Machine.
- de Expunerea parțială a armatei de teracotă
- de Expunerea parțială a armatei de teracotă în Weilburg an der Lahn Arhivat în , la Wayback Machine.
- de Polenul oferă informații la producția armatei de teracotă (07.02.2007)
- de Soldați cu probleme de caracter - Marile afaceri cu „Armata de teracotă” 12.12.07
- Puternica armată de teracotă Arhivat în , la Wayback Machine., 7 iunie 2012, Irina Stoica, Revista Magazin
- O trăsură pentru eternitate Arhivat în , la Wayback Machine., 16 mai 2006, Revista Magazin