Sari la conținut

Marea Galileei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Lacul Kineret)
Marea Galileei
Caracteristici
TipLac natural
Suprafață168 km²  Modificați la Wikidata
Volum de apă780 km³
Măsuri
Adâncime maximă44 m  Modificați la Wikidata
Lungime21 km
Lățime12 km  Modificați la Wikidata
LocalizareDepresiunea tectonică a Iordanului  Modificați la Wikidata
Țări riverane Liban
Palestina
 Israel  Modificați la Wikidata

Marea Galileei (cunoscută și ca Lacul Tiberiada, și Lacul Ghenizaret, Lacul Kinneret, Marea Tiberiadei, în limba ebraică: ים כנרת, în limba aramaică: بحيرة طبرية), este un lac de apă dulce, situat în nord-estul Israelului, la vest de Înălțimile Golan. Este lacul de apa dulce cel mai jos de pe pămant, si pe locul 2 după Marea Moartă (care este de fapt un lac sărat). Lacul este alimentat parțial de izvoare subterane, cel mai important contribuitor fiind insa râul Iordan care apoi curge spre sud prin Valea Iordanului revărsandu-se in Marea Moartă.

Lacul furnizează aproximativ 25% din necesarul de apa dulce a Israelului fiind folosit pentru consum casnic și agricultura. Lacul a fost până foarte recent în pericol de secare dar după deschiderea a patru uzine de desalinizare a apei în Israel din ultimii ani (a 5-a fiind așteptată în curând), nevoia de pompare a apei din lac a scăzut.

Lacul și împrejurimile sunt un obiectiv turistic foarte popular pentru milioane de vizitatori, atât localnici cât și străini, locurile din apropiere având semnificație specială pentru creștini.

Numele actual al bazinului, Lacul Tiberiada, sună destul de puțin cunoscut pentru majoritatea turiștilor. Dar, la auzul numelui de "Ghenizaret" (în ebraică Ginossar) cei mai mulți fac legătura cu lacul pomenit în Biblie, Luca 5:1. Acest rezervor de apă, care poartă și alte denumiri (Marea Galileei,Yam Kinneret în ebraică), figurează în mai multe episoade biblice. Numele arab contemporan al Lacului Tiberiada este "Bahr Tabariya".

Geografie și hidrografie

[modificare | modificare sursă]

Lacul Tiberiada este situat în nord-estul Israelului, in depresiunea Iordanului care este continuarea nordică a „Marelui rift sau Faliei Siro-Africane”. În epoci geologice îndepărtate, bazinul făcea parte din Marea Mediterană, care se întindea de la marginea nordică a teritoriului Israelului contemporan până la aproximativ 64 km sud de Marea Moartă.

Adâncimea Lacului Tiberiada ajunge la un maxim de numai 43 de metri, iar oglinda apei fluctueaza intre 209 si 215 m sub nivelul mării (nivelul apei creste iarna in anotimpul ploios si scade vara si este monitorizat incontinuu - vezi aici). Suprafața lacului este de 166 km².

Ținutul deluros din preajma acestui bazin este mai putin populat decat zona de tarm al Marii Mediterane. În trecut însă, aici au existat orașe înfloritoare care întrețineau schimburi comerciale cu aproape întreaga lume cunoscută la vremea respectivă. Pe malurile lacului, se intersectau principalele artere comerciale de transport ale Orientului Apropiat. Nu este de mirare că unele dintre așezările antice au ajuns să fie menționate în Biblie. Până în ziua de astăzi, dintre ele a supraviețuit numai Tverya (Tiberias).

După Războiul de șase zile din 1967, Siria s-a retras de pe malul de nord-est al lacului, care de atunci se află în totalitatea sa în jurisdicția statului Israel.

Descoperiri arheologice

[modificare | modificare sursă]

În apele Mării Galileei a fost descoperit, în 1986, un vas de pescuit vechi din primul secol e.n. dar nu exista dovezi care sa confirme speculatiile ca ar fi fost folosit de Iisus sau discipolii sai.

Situl arheologic Ohalo

[modificare | modificare sursă]

în 1989 și apoi în 1999, când apa lacului a scăzut foarte mult, s-au efectuat săpături la situl arheologic Ohalo II, care era de obicei acoperit de apă. Aici s-au descoperit cele mai vechi colibe acoperite cu stuf din lume, într-o mică așezare foarte bine conservată de vânători-culegători din perioada Paleoliticul superior, de acum 23.000 de ani.[1] [2] Situl a fost acoperit de un strat de sediment și de apă, care au conservat o bogăție rară de elemente biologice precum zeci de mii de semnițe de fructe și de cereale, o saltea de ierburi care este cea mai veche dovadă de folosirea unui loc/pat special amenajat pentru dormit, o piatră plată folosită pentru zdrobirea sau măcinarea cerealelor și multe rămășițe animale, inclusiv sute de mii de oase de pește.[3] [4]  Aici au fost descoperite și culturile de grâne cele mai vechi din lume. Alte descoperiri includ unelte, un mormânt cu un schelet de bărbat de 35-40 de ani și un șirag de mărgele din scoici.

Semnificatia religioasa pentru crestini

[modificare | modificare sursă]

Vizitatorii crestini care poposesc pe malurile Lacului Tiberiada (Tiberias), caută urme și locuri legate de viața lui Iisus Hristos. Biblia menționează că aici Iisus i-a îndemnat pe Petru și pe trei alți apostoli să devină "pescari de oameni". După înmulțirea miraculoasă a pâinii și a peștilor, cu care a hrănit 5.000 de oameni în apropiere de Betsaida, Iisus le-a poruncit discipolilor să traverseze apa pentru a ajunge la Capernaum. În timpul călătoriei, un vânt a luat cu asalt lacul, speriindu-i de moarte pe discipoli care, fiind pescari cu experiență, știau prea bine ce pericol îi amenință. Iisus a sosit însă la ei mergând pe apă, a domolit vântul și a liniștit valurile.

Turism si economie

[modificare | modificare sursă]

În prezent, turismul reprezintă cea mai importantă activitate economică din regiune, milioane de turiști vizitând locurile istorice și spirituale din jurul lacului și îndeosebi orașul Tveria (Tiberia). Există planuri de completare a unui traseu de 60 km în jurul lacului din care 30 km sunt deja accesibili. În zonă se ține un maraton anual precum și un concurs anual de ciclism în jurul lacului. Concursul anual de inot este cel mai mare eveniment de inot din Israel.

Pentru creștini lacul și imprejurimile au o semnificație specială, datorită faptului că multe din minunile săvârșite de Iisus după Noul Testament s-au întîmplat în această zonă. În 2011 a fost dat în folosință un traseu numit "traseul lui Iisus", care combină zone pedestre, piste de ciclism și străzi și care trece prin locuri importante din viața sa și a discipolilor săi. Traseul are 65 de km, începe în Nazaret și se termină la Capernaum.

In lacul Tiberiada traiesc diferite specii de pește iar pe maluri se afla de asemenea pasari si animale precum cufundari, pelicani, broaște țestoase și raci de apă dulce. Sistemul complex de canale de irigații face posibilă cultivarea bananierilor, a curmalilor și a viței de vie.

În regiunea lacului, clima este subtropicală, cu temperaturi medii multianuale de +14 °C în luna ianuarie și de +28 °C în luna august.

  1. ^ Krause, L. (2001). Galilee’s Receding Waters Reveal Stone Age Camp. National Geographic. 1-4. http://news.nationalgeographic.com/news/2001/01/0102galilee.html
  2. ^ Nadal, D. Hecht Museum. Ohalo II: A 23,000-Year-Old Fisher-Hunter-Gatherers’ Camp on the Shore of the Sea of Galilee. http://mushecht.haifa.ac.il/archeology/ExhibitionC_eng.aspx?id=7
  3. ^ Dani Nadel Ehud Weiss Orit Simchoni Alexander Tsatskin Avinoam Danin Mordechai Kislev. „Stone Age hut in Israel yields world's oldest evidence of bedding”. Proceedings of the National Academy of Sciences of the USA (2004). doi:10.1073/pnas.0308557101. 
  4. ^ Compiled largely with reference to: Weiss, E., Mordechai, E., Simchoni, O., Nadel, D., & Tschauner, H. (2008). Plant-food preparation area on an Upper Paleolithic brush hut floor at Ohalo II, Israel. Journal of Archaeological Science , 35 (8), 2400-2414.
Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Marea Galileei