Sari la conținut

Isidore Isou

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Isidore Isou
Date personale
Nume la naștereisidor Goldstein Modificați la Wikidata
Născut[3][4] Modificați la Wikidata
Botoșani, România Modificați la Wikidata
Decedat (82 de ani)[5][6][4][7][8] Modificați la Wikidata
Paris, Île-de-France, Franța[9] Modificați la Wikidata
Înmormântatcolumbarul Père-Lachaise[*] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuJacqueline Enger[*][[Jacqueline Enger |​]] Modificați la Wikidata
CopiiCatherine Goldstein[*][[Catherine Goldstein (French mathematician and historian of mathematics)|​]][10] Modificați la Wikidata
Cetățenie Franța
 România Modificați la Wikidata
Ocupațiepoet
romancier[*]
pictor
cineast
muzician
dramaturg
filozof
scriitor
critic de film[*]
regizor de film Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză[6] Modificați la Wikidata
Activitate
Alte numeIsidore Isou[1]
Claude Damiens[2]  Modificați la Wikidata

Isidore Isou (născut Isidor Goldstein) (Pronunție în franceză: /izu/; n. 29 ianuarie 1925, Botoșani – d. 28 iulie 2007, Paris, Franța) a fost un poet, dramaturg, regizor și critic de film, romancier, economist și artist vizual francez, originar din România,[11] care a trăit cea mai mare parte a vieții sale în Franța, în a doua jumătate a secolului al XX-lea.

O figură importantă a avangardei artistice a mijlocului secolului al 20-lea, Isou este cunoscut în lumea filmului prin filmul său revoluționar artistic din 1951, Traité de Bave et d'Eternité,[12] în timp ce scrieriile sale politice sunt considerate a fi o foarte precisă anticipare a evenimentelor din Franța, cunoscute, în expresia lor cea mai simplificată ca Mai 68.[13]

O figură importantă a avangardei artistice Isou a fost fondatorul letrism-ului, o mișcare artistică și literară formalistă, inspirată mai ales din dadaism și suprarealism, care consideră că esența poeziei constă în simpla sonoritate a sunetelor, îmbinate eufonic mai mult sau mai puțin arbitrar.[14]

Viață timpurie

[modificare | modificare sursă]

Isidor Goldstein s-a născut în 1925 într-o familie de evrei din Botoșani.[15] În ciuda situației bune a familiei, care avea o situație materială foarte bună (tatăl său era un antrepenor de succes, specializat în deschiderea de restaurante în serie), viitorul Isou a abandonat școala la 15 ani, auto-educându-se acasă, citind enorm și practicând „meserii ciudate.” [16]

Cariera literară

[modificare | modificare sursă]

Cariera literară a început-o în 1944, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, imediat după lovitura de stat de la 23 august 1944, a Regelui Mihai I, care intenționa ca România să se alăture Puterilor Aliate. Împreună cu viitorul psiholog Serge Moscovici, cei doi au fondat revista Da, care urma să fie închisă de autorități.[17] Curând, devenind interesat în cauza zionistă va colabora cu A.L. Zissu la publicația zionistă „Mântuirea”.[15]

După mai multe încercări nereușite de a obține o viză franceză în timpul războiului, a părăsit clandestin România, în august 1945, cu o valiză plină de manuscrise. Inițial ajuns în Italia, a primit ajutorul substanțial al poetului de avangardă Giuseppe Ungaretti. Acesta i-a dat o scrisoare de recomandare și introducere pentru scriitorul francez Jean Paulhan, folosind pseudonimul care îl va folosi de acum înainte cu mare succes Isidore Isou . Scrisoarea de introducere și prezentare îi va facilita intrarea în lumea literară a unui Paris proaspăt eliberat, netezind drumul său literar și social.[15]

În 1951, Isou a fost premiat la Festivalul de la Cannes, pentru un film realizat cu J.L. Barrault, Blaise Cendrars și Jean Cocteau, Traité de bave et d'éternité (Tratat despre noroi și eternitate). A susținut metoda peliculei cizelate și a cinematografiei discrepante (o ruptură de narativitate, coerență și simultaneitate între imaginea cinematografică și coloana sonoră). Filmul a influențat evoluția cinematografiei experimentale și pe regizorii francezi J.L. Godard și Alain Resnais.[18][19]

  1. ^ Isidore Isou[*][[Isidore Isou (book on Isidore Isou's artwork)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  2. ^ https://rarebookinsider.com/rare-books/belle-de-lumiere-texte-de-isidore-isou-a-propos-de-son-livre-consacre-a-berthe-morisot-belle-de-lumiere-publie-chez-laffont-en-1956-sous-le-pseudonyme-de-claude-damiens/  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ Isidore Isou[*][[Isidore Isou (book on Isidore Isou's artwork)|​]], p. 14  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  4. ^ a b Isidore Isou (în engleză), RKDartists 
  5. ^ Isidore Isou, Babelio 
  6. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în  
  7. ^ Isidore, Jean-Isidore Isou Goldstein, Musicalics 
  8. ^ Isidore Isou, SNAC, accesat în  
  9. ^ Fichier des personnes décédées mirror, accesat în  
  10. ^ https://www.lrb.co.uk/the-paper/v44/n14/rye-dag-holmboe/e-bada  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  11. ^ Book Review of The Strange and Enchanted Life of Isidore Isou at Whitehot Magazine of Contemporary Art
  12. ^ Cabañas, Kaira M. (). Off-Screen Cinema: Isidore Isou and the Lettrist Avant-Garde (în engleză). Chicago and London: University of Chicago Press. ISBN 9780226174624. 
  13. ^ „Isidore Isou at the Sorbonne, 2000 -- commenting on Lettrisme, or Lettrism, the French form of avant-garde visuual poetry most often associated with the French Revolutionary Student Movement of 1968”. www.thing.net. Accesat în . 
  14. ^ DEXonline: letrism
  15. ^ a b c Marian, Boris (august 2007). „Isidore Isou (1925-2007)”. România Literară (33/2007). Arhivat din original la . Accesat în . 
  16. ^ Acquaviva, Frédéric (). Isidore Isou (în franceză). Neuchatel: Editions du Griffon.  P. 14.
  17. ^ Serge Moscovici. Repères bio-bibliographiques Arhivat în , la Wayback Machine., at the Institut de Psychologie; retrieved 1 August 2007.
  18. ^ Avram, Sorin; Bădescu, Emanuel; Român, Cristian (2017). 100 de inovatori români. Institutul Cultural Român. p. 191.
  19. ^ Cabañas, Kaira M. (2014). Off-Screen Cinema: Isidore Isou and the Lettrist Avant-Garde. University of Chicago Press. p. 31

Legături externe

[modificare | modificare sursă]

Articole biografice