Ibis

Ibis
	Ibisul sacru (Threskiornis aethiopicus)
Clasificare științifică
Regn:	Animalia
Încrengătură:	Chordata
Clasă:	Aves
Ordin:	Pelecaniformes
Familie:	Threskiornithidae
Subfamilie:	Threskiornithinae; Poche, 1904
Genuri
	Bostrychia; Cercibis; Eudocimus; Geronticus; Lophotibis; Mesembrinibis; Nipponia; Phimosus; Plegadis; Pseudibis; Thaumatibis; Theristicus; Threskiornis;
	Modifică text

Ibișii sunt un grup de păsări cu picioare lungi din familia Threskiornithidae, care trăiesc în zone umede, păduri și câmpii.^[1] Denumirea „ibis” derivă din cuvântul latin și grecesc pentru acest grup de păsări. Apare și în denumirea științifică al egretei de bovine (Bubulcus ibis) identificat în mod eronat în 1757 ca fiind ibisul sacru.^[2]

Descriere

Toți ibișii au ciocurile lungi și curbate în jos și, de obicei, se hrănesc în grup, căutând hrana în noroi, de obicei crustacee. Sunt păsări monogame și foarte teritoriale în timpul cuibăritului și al hrănirii.^[1] Majoritatea își fac cuiburile în copaci, adesea lângă lopătari sau stârci. Toate speciile existente sunt capabile de zbor, însă două genuri extincte au fost incapabile de zbor, și anume Apteribis în Insulele Hawaii și Xenicibis în Jamaica.^[1] Cuvântul ibis provine din latinescul ibis^[3] și din grecescul ἶβις ibis.^[4]

Ibișii au lungimea corpului între 50-110 cm, caractestica lor fiind ciocul încovoiat la vârf. Cu ajutorul ciocului își procură hrană din mâl, iar aripile mari le asigură ridicarea rapidă în aer.^[5]

Distribuție și habitat

Ibișii locuiesc în zonele calde tropicale, subtropicale și temperate din întreaga lume. Habitatul tipic constă în malurile lacurilor sau râurile care curg lent, atât în peisaje deschise, cât și în păduri tropicale dense. Cu toate acestea, unele specii trăiesc și în stepe și savane.

Hrană

Cele mai multe specii consumă din mâl insecte acvatice, larvele acestora, crustacee mici și moluște, mai rar peștișori sau amfibii. Speciile care trăiesc în regiuni aride se hrănesc cu lăcuste, gândaci, păianjeni și melci, mai rar cu șopârle, șerpi sau șoareci.

Specii

Există 28 de specii existente și 6 specii de ibis extincte.

Imagine	Gen	Specie
	Threskiornis G.R. Gray, 1842	Ibis sacru african, Threskiornis aethiopicus Ibis sacru malgaș, Threskiornis bernieri Ibis alb australian, Threskiornis mollucca/moluccus^{[note 1]} Ibis australian, Threskiornis spinicollis †Ibis Réunion, Threskiornis solitarius (extinct) Ibis cu cap negru, Threskiornis melanocephalus
	Pseudibis Hodgson, 1844	Ibis negru, Pseudibis papillosa Ibis cu umeri albi, Pseudibis davisoni Ibis gigant, Thaumatibis gigantea
	Geronticus Wagler, 1832	Ibis cu cap pleșuv nordic, Geronticus eremita Ibis cu cap pleșuv sudic, Geronticus calvus
	Nipponia Reichenbach, 1850	Ibis crestat, Nipponia nippon
	Bostrychia G.R. Gray, 1847	Ibis măsliniu, Bostrychia olivacea Ibis de São Tomé, Bostrychia bocagei Ibis pătat, Bostrychia rara Ibis hadada, Bostrychia hagedash Ibis cu mărgele, Bostrychia carunculata
	Theristicus Wagler, 1832	Ibis albastru, Theristicus caerulescens Ibis cu gât alb, Theristicus caudatus Ibis cu față neagră, Theristicus melanopis Ibis andin, Theristicus branickii
	Cercibis Wagler, 1832	Ibis cu coadă ascuțită, Cercibis oxycerca
	Mesembrinibis J.L. Peters, 1930	Ibis verde, Mesembrinibis cayennensis
	Phimosus Wagler, 1832	Ibis-întunecat, Phimosus infuscatus
	Eudocimus Wagler, 1832	Ibis alb american, Eudocimus albus Ibis roșu, Eudocimus ruber
	Plegadis Kaup, 1829	Țigănuș, Plegadis falcinellus Ibis cu față albă, Plegadis chihi Ibis cu cioc îngust, Plegadis ridgwayi
	Lophotibis L. Reichenbach, 1853	Ibis cu aripi albe, Lophotibis cristata
	† Apteribis Olson & Wetmore, 1976	†A. glenos Olson & Wetmore, 1976 †A. brevis Olson & James, 1991

În cultură

Se presupune că ibisul sacru african a fost un obiect al venerației religioase în Egiptul antic, în special asociat cu zeul egiptean al lunii, al aritmeticii, al vorbirii și inventatorul scrisului, Thot.^[9] În lucrările din perioada târzie a Egiptului antic, Thoth este descris în mod popular ca un om cu cap de ibis aflat în actul scrisului.^[9] Cu toate acestea, diversitatea mitogenomică a mumiilor de ibis sacru indică faptul că egiptenii antici au capturat păsările din sălbăticie, mai degrabă decât să le crească.^[10]

În orașul Hermopolis, ibișii erau crescuți special în scopuri de sacrificiu, iar în serapeum-ul de la Saqqara, arheologii au găsit mumii a unui milion și jumătate de ibiși și sute de mii de șoimi.^[11]

Totuși, presupunerea că ibisul sacru este pasărea venerată de vechii egipteni nu poate fi dovedită. De fapt, în Egiptul antic a trăit ibisul cu cap pleșuv nordic și abia mai târziu a fost de ibisul sacru.^[12]

Potrivit legendei locale din zona Birecik, ibisul cu cap pleșuv nordic a fost una dintre primele păsări pe care Noe le-a eliberat din Arcă ca simbol al fertilității,^[13] iar sentimentul religios persistent din Turcia a ajutat coloniile de acolo să supraviețuiască mult după dispariția speciei în Europa.^[14]^[15]

Mascota Universității din Miami este un ibis alb american numit Sebastian. Ibisul a fost selectat ca mascotă a școlii datorită curajului său legendar în timpul uraganelor. Potrivit legendei, ibisul este ultimul semn al faunei sălbatice care se adăpostește înainte de lovirea unui uragan și primul care reapare după ce a trecut furtuna.^[16]

Note

^ There is still disagreement on how the taxonomic rules should apply to the Australian white ibis, Both molluca and mollucus are currently used for species.^[6]^[7]^[8]

Referințe

^ ^a ^b ^c Longrich, N. R.; Olson, S. L. (5 ianuarie 2011). „The bizarre wing of the Jamaican flightless ibis Xenicibis xympithecus: a unique vertebrate adaptation”. Proceedings of the Royal Society B: Biological Sciences. 278 (1716): 2333–2337. doi:10.1098/rspb.2010.2117. PMC 3119002 . PMID 21208965.
^ Jobling, James A (2010). The Helm Dictionary of Scientific Bird Names. London: Christopher Helm. p. 201. ISBN 978-1-4081-2501-4.
^ "ibis". Chambers Dictionary.
^ Robert S. P. Beekes (2009) Etymological Dictionary of Greek, Brill, p. 575. ISBN: 9004174184.
^ del Hoyo et al.: HBW Band 1, Morphological Aspects, S. 473–475, siehe Literatur
^ David, Normand; Gosselin, Michel (2011). „Gender agreement of avian species-group names under Article 31.2. 2 of the ICZN Code” (PDF). Bulletin of the British Ornithologists' Club. 131 (2): 102–115. Accesat în 10 august 2017.
^ Schodde, Richard; Bock, Walter (2016). „Conflict resolution of grammar and gender for avian species-group names under Article 31.2. 2 of the ICZN Code: is gender agreement worth it?”. Zootaxa. 4127 (1): 161–170. doi:10.11646/zootaxa.4127.1.9. PMID 27395618.
^ Dickinson, Edward C.; David, Normand; Alonso-Zarazaga, Miguel A. (2017). „Some comments on Schodde & Bock (2016) on gender agreement” (PDF). Bulletin of the British Ornithologists' Club. 137 (2): 142–144. doi:10.25226/bboc.v137i2.2017.a2 . Accesat în 10 august 2017.
^ ^a ^b Birmingham Museum of Art (2010). Birmingham Museum of Art : guide to the collection. Birmingham Museum of Art. p. 65. ISBN 978-1-904832-77-5.
^ Wasef, Sally; Subramanian, Sankar; O’Rorke, Richard; Huynen, Leon; El-Marghani, Samia; Curtis, Caitlin; Popinga, Alex; Holland, Barbara; Ikram, Salima; Millar, Craig; Willerslev, Eske; Lambert, David (2019). „Mitogenomic diversity in Sacred Ibis Mummies sheds light on early Egyptian practices”. PLOS ONE. 14 (11): e0223964. Bibcode:2019PLoSO..1423964W. doi:10.1371/journal.pone.0223964 . PMID 31721774.
^ Fleming, Furgus; Alan Lothian (1997) The Way to Eternity: Egyptian Myth. Amsterdam: Time-Life Books. pp. 66–67
^ del Hoyo et al.: HBW Band 1, Relationship with Man, S. 484–485, siehe Literatur
^ Shuker, Karl (2003). The Beasts That Hide from Man: Seeking the World's Last Undiscovered Animals. Cosimo. pp. 166–168. ISBN 1-931044-64-3. "Dreams of a feathered Geronticus"
^ Beintema, Nienke. „Saving a charismatic bird” (PDF). AEWA Secretariat. Arhivat din original (PDF) la 1 martie 2012. Accesat în 11 decembrie 2008.
^ „Ancient Egyptians gathered birds from the wild for sacrifice and mummification: DNA study rejects the idea that Egyptians domesticated sacred ibis for ritual use”. ScienceDaily (în engleză). Accesat în 24 ianuarie 2020.
^ Sebastian the Ibis. Hurricane sports

[9] There is still disagreement on how the taxonomic rules should apply to the Australian white ibis, Both molluca and mollucus are currently used for species.^[6]^[7]^[8]

[long-1] Longrich, N. R.; Olson, S. L. (5 ianuarie 2011). „The bizarre wing of the Jamaican flightless ibis Xenicibis xympithecus: a unique vertebrate adaptation”. Proceedings of the Royal Society B: Biological Sciences. 278 (1716): 2333–2337. doi:10.1098/rspb.2010.2117. PMC 3119002 . PMID 21208965.

[job-2] Jobling, James A (2010). The Helm Dictionary of Scientific Bird Names. London: Christopher Helm. p. 201. ISBN 978-1-4081-2501-4.

[3] "ibis". Chambers Dictionary.

[4] Robert S. P. Beekes (2009) Etymological Dictionary of Greek, Brill, p. 575. ISBN: 9004174184.

[HBW473-5] Hoyo et al.: HBW Band 1, Morphological Aspects, S. 473–475, siehe Literatur

[6] David, Normand; Gosselin, Michel (2011). „Gender agreement of avian species-group names under Article 31.2. 2 of the ICZN Code” (PDF). Bulletin of the British Ornithologists' Club. 131 (2): 102–115. Accesat în 10 august 2017.

[7] Schodde, Richard; Bock, Walter (2016). „Conflict resolution of grammar and gender for avian species-group names under Article 31.2. 2 of the ICZN Code: is gender agreement worth it?”. Zootaxa. 4127 (1): 161–170. doi:10.11646/zootaxa.4127.1.9. PMID 27395618.

[8] Dickinson, Edward C.; David, Normand; Alonso-Zarazaga, Miguel A. (2017). „Some comments on Schodde & Bock (2016) on gender agreement” (PDF). Bulletin of the British Ornithologists' Club. 137 (2): 142–144. doi:10.25226/bboc.v137i2.2017.a2 . Accesat în 10 august 2017.

[BMA-10] Birmingham Museum of Art (2010). Birmingham Museum of Art : guide to the collection. Birmingham Museum of Art. p. 65. ISBN 978-1-904832-77-5.

[11] Wasef, Sally; Subramanian, Sankar; O’Rorke, Richard; Huynen, Leon; El-Marghani, Samia; Curtis, Caitlin; Popinga, Alex; Holland, Barbara; Ikram, Salima; Millar, Craig; Willerslev, Eske; Lambert, David (2019). „Mitogenomic diversity in Sacred Ibis Mummies sheds light on early Egyptian practices”. PLOS ONE. 14 (11): e0223964. Bibcode:2019PLoSO..1423964W. doi:10.1371/journal.pone.0223964 . PMID 31721774.

[12] Fleming, Furgus; Alan Lothian (1997) The Way to Eternity: Egyptian Myth. Amsterdam: Time-Life Books. pp. 66–67

[HBW484-13] Hoyo et al.: HBW Band 1, Relationship with Man, S. 484–485, siehe Literatur

[Shuker-14] Shuker, Karl (2003). The Beasts That Hide from Man: Seeking the World's Last Undiscovered Animals. Cosimo. pp. 166–168. ISBN 1-931044-64-3. "Dreams of a feathered Geronticus"

[aewa6-15] Beintema, Nienke. „Saving a charismatic bird” (PDF). AEWA Secretariat. Arhivat din original (PDF) la 1 martie 2012. Accesat în 11 decembrie 2008.

[16] „Ancient Egyptians gathered birds from the wild for sacrifice and mummification: DNA study rejects the idea that Egyptians domesticated sacred ibis for ritual use”. ScienceDaily (în engleză). Accesat în 24 ianuarie 2020.

[17] Sebastian the Ibis. Hurricane sports

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[note 1]

[9]

[10]

[11]

[12]

[13]

[14]

[15]

[16]

[6]

[7]

[8]