Geonim

Geonim (în ebraică: גאונים; se citește „Gheonim”) au fost conducătorii celor două mari academii talmudice (ieșiva) din Sura și Pumbedita, în Babilonia, și care au fost acceptați, în general, drept conducători spirituali ai comunităților evreiești la nivel mondial, în epoca medievală timpurie, în contrast cu Galuta Resh (Exilarch), care ținea autoritatea laică asupra evreilor în ținuturile islamice.

Geonim este pluralul de גאון (Gaon "), care înseamnă" mândrie "sau" splendoare" în ebraica biblică și din anii 1800 are ca analogie cu termenul latin „genius” înțelesul de "geniu ", ca și în ebraică modernă. Ca un titlu al unui conducător de academie talmudică babiloniană avea o conotație în genul "Eminența sa."

Geonimii au jucat un rol important și decisiv în transmiterea și predarea Torei și a dreptului iudaic. Ei au predat Talmudul și au luat decizii cu privire la aspectele, despre care nu se pronunțase încă nici o hotărâre în timpul perioadei talmudice.

Perioada Geonimilor a început în 589 (în calendarul ebraic anul 4349), după cea a Sevora'imilor, și s-a încheiat în 1038 (în calendarul ebraic anul 4798). Primul Gaon din Sura, conform lui Sherira Gaon, a fost Rab Mar Mar, care a preluat oficiul in 609. Ultimul Gaon din Sura a fost Shmuel ben Ḥofni, care a murit în 1034. Ultimul Gaon din Pumbedita a fost Iehezekia Gaon, care a fost torturat până la moarte în 1040; prin urmare, activitatea Geonim-ilor acoperă o perioadă de aproape 450 de ani.