Sari la conținut

Dipterocarpaceae

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Dipterocarpaceae

Dipterocarpus retusus
Clasificare științifică
SupradomeniuBiota
SupraregnEukaryota
RegnPlantae
SubregnViridiplantae
InfraregnStreptophyta
DiviziuneTracheophytes
SubdiviziuneSpermatophytes
OrdinMalvales
Familie
Dipterocarpaceae[1][2][3][4][5]
Blume, 1825
Tip taxonomic
Dipterocarpus C.F.Gaertn., 1805
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Dipterocarpaceae este o familie de 16 genuri și aproximativ 695 de specii cunoscute[6], în principal de arbori din păduri tropicale joase. Numele familiei, preluat de la genul Dipterocarpus, este derivat din greacă (di = doi, pteron = aripă și karpos = fruct) și se referă la fructele cu două aripi. Cele mai mari genuri sunt Shorea (196 specii), Hopea (104 specii), Dipterocarpus (70 de specii) și Vatica (65 de specii)[7]. Mulți arbori sunt specii mari emergente, de obicei ajungând la înălțimi de 40–70 m, unele chiar de peste 80 m (genurile Dryobalanops, Hopea[8] și Shorea), cu cel mai înalt exemplar de viață (Shorea faguetiana) de 93 de metri înălțime. Speciile din această familie au o importanță majoră în comerțul cu lemn. Răspândirea lor este pantropicală, din nordul Americii de Sud până în Africa, Seychelles, India, Indochina, Indonezia și Malaysia[9]. Cea mai mare diversitate de Dipterocarpaceae apare în Borneo[10]. Unele specii sunt acum pe cale de dispariție, ca urmare a tăierilor masive, exploatării forestiere ilegale și conversiei habitatelor. Speciile oferă lemn valoros, uleiuri esențiale aromatice, balsam și rășini și reprezintă o sursă pentru placaj.

Clasificare

[modificare | modificare sursă]

Familia Dipterocarpaceae este în general împărțită în două subfamilii:

Phylogeny of the Dipterocarpaceae[10]
 Dipterocarpaceae  
  • Dipterocarpoideae: cea mai mare dintre subfamilii, acesta conține 13 genuri și aproximativ 475 de specii. Arealul de răspândire include Seychelles, Sri Lanka, India, Asia de Sud-est și Noua Guinee, și distribuție mare în Borneo, unde reprezintă specia dominantă în pădurile de șes. Nordul Borneo (Brunei, Sabahși Sarawak) este zona cea mai bogată din lume pentru speciile de Dipterocarpaceae[7]. Subfamilia Dipterocarpoideae poate fi împărțită din punct de vedere morfologic în două grupuri[10][11], numite uneori triburile Shoreae și Dipterocarpeae, dar pentru care nu există dovezi genetice până în prezent[12][13]:
    • Valvate - Dipterocarpeae (Anisoptera, Cotylelobium, Dipterocarpus, Stemonoporus, Upuna, Vateria, Vateriopsis, Vatica). Genurile din acest grup au sepale valvate în fructe, vase izoalte, canale împrăștiate de rășină și numărul de bază cromozomial x = 11.
    • Imbricate - Shoreae (Balanocarpus, Hopea, Parashorea, Shorea). Genurile din acest grup au sepale imbricate în fructe, vase grupate, canale de rășină în benzi tangențiale și numărul de bază cromozomial x = 7. Un studiu molecular recent sugerează că genul Hopea formează un grup cu secțiunile Anthoshorea și Doona din genul Shorea și că ar trebui ca toate să fie combinate în Shorea.
  • Monotoideae: trei genuri, 30 de specii. Marquesia este nativ Africii. Monotes are 26 de specii, răspândite în Africa și Madagascar. Pseudomonotes este nativ Amazonului columbian.

Subfamilia Pakaraimoideae, nativă zonelor muntoase din Guyane din America de Sud, anterior plasată în această familie, este acum considerată a fi mai strâns înrudită cu familia Cistaceae și este astfel clasificată în sistemul APG IV (2016)[14].

Artropode fosile

[modificare | modificare sursă]

Chihlimbar vechi de 52 de milioane de ani a fost găsit în provincia Gujarat, India, care conține o cantitate mare de artropode fosilizate, a fost identificat ca provenind din seva unor specii din familia Dipterocarpaceae[15].

Fosile de Dipterocarpaceae expuse la Muzeul Național al Filipinelor.

Ecologie

[modificare | modificare sursă]

Speciile familiei Dipterocarpaceae pot fi fie sempervirescente, fie cu frunze căzătoare[16]. Specii care apar în Thailanda cresc de la nivelul mării până la circa 1300 m altitudine. Mediile în care speciile apar în Thailanda includ dipterocarpaceele de pădure joasă la 0–350 m, franjuri riverane, dealurile de calcar și dealurile de coastă.

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ Reveal System of Classification 
  2. ^ Summary of recent systems of angiosperm classification[*][[Summary of recent systems of angiosperm classification (articol științific)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  3. ^ Flowering Plants (PDF) 
  4. ^ An Updated Classification of the Class Magnoliopsida (“Angiospermae”)[*][[An Updated Classification of the Class Magnoliopsida (“Angiospermae”) (articol științific)|​]], p. 113  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  5. ^ An update of the Angiosperm Phylogeny Group classification for the orders and families of flowering plants: APG III[*][[An update of the Angiosperm Phylogeny Group classification for the orders and families of flowering plants: APG III (Scientific article)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  6. ^ Christenhusz, M. J. M.; Byng, J. W. (). „The number of known plants species in the world and its annual increase”. Phytotaxa. 261 (3): 201–217. doi:10.11646/phytotaxa.261.3.1. 
  7. ^ a b Ashton, P.S. Dipterocarpaceae. In Tree Flora of Sabah and Sarawak, Volume 5, 2004. Soepadmo, E., Saw, L. G. and Chung, R. C. K. eds. Government of Malaysia, Kuala Lumpur, Malaysia. ISBN: 983-2181-59-3
  8. ^ „Borneo”. Eastern Native Tree Society. Accesat în . 
  9. ^ Simon Gardner, Pindar Sidisunthorn and Lai Ee May, 2011. Heritage Trees of Penang. Penang: Areca Books. ISBN: 978-967-57190-6-6
  10. ^ a b c Ashton, P.S. Dipterocarpaceae. Flora Malesiana, 1982 Series I, 92: 237-552
  11. ^ Maury-Lechon, G. and Curtet, L. Biogeography and Evolutionary Systematics of Dipterocarpaceae. In A Review of Dipterocarps: Taxonomy, ecology and silviculture, 1998. Appanah, S. and Turnbull, J. M. eds. Center for International Forestry Research, Bogor, Indonesia. ISBN: 979-8764-20-X
  12. ^ S Dayanandan; P S Ashton; S M Williams; R B Primack (). „Phylogeny of the tropical tree family Dipterocarpaceae based on nucleotide sequences of the chloroplast RBCL gene”. American Journal of Botany. 86 (8): 1182–90. doi:10.2307/2656982. JSTOR 2656982. PMID 10449398. Arhivat din original la . Accesat în . 
  13. ^ S. Indrioko; O. Gailing; R. Finkeldey (). „Molecular phylogeny of Dipterocarpaceae in Indonesia based on chloroplast DNA”. Plant Systematics and Evolution. 261 (1–4): 99–115. doi:10.1007/s00606-006-0435-8. 
  14. ^ Angiosperm Phylogeny Group (), „An update of the Angiosperm Phylogeny Group classification for the orders and families of flowering plants: APG IV”, Botanical Journal of the Linnean Society, 161 (2), pp. 105–20, doi:10.1111/boj.12385 
  15. ^ Sample, Ian. "Prehistoric creatures discovered in huge Indian amber haul" The Guardian, 25 October 2010. Retrieved: 26 October 2010.
  16. ^ Smitinand, Tem; Santisuk, Thatwatchai (). „Dipterocarpaceae of Thailand with Special Reference to Silvicultural Ecology”. Malaysian Forester. 44: 377–85. 
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Dipterocarpaceae&oldid=16182936