Cunigunda de Luxemburg
| Cunigunda de Luxemburg | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | 978 d.Hr.  County of Luxembourg(d) |
| Decedată | (61 de ani) Kaufungen Abbey(d), Hessa, Germania |
| Înmormântată | Catedrala Sf. Petru și Gheorghe din Bamberg[*] |
| Părinți | Siegfried de Luxemburg Hedwiga de Nordgau |
| Frați și surori | Lutgarda de Luxemburg Henric al V-lea de Bavaria Frederic de Luxemburg Theodoric al II-lea de Luxemburg[*] Adalbert de Luxemburg[*] Giselbert[*] |
| Căsătorită cu | Henric al II-lea, Împărat al Sfântului Imperiu Roman |
| Religie | Biserica Catolică |
| Ocupație | călugăriță creștină[*] suveran[*] |
| Venerație | |
| Sărbătoare | 3 martie 13 iulie[1] |
| Apartenența | Ordinul benedictin |
| Semnătură | |
 | |
 Sfinți | |
Modifică date / text  | |
Cunigunda de Luxemburg (n. cca. 975 – d. 3 martie 1040, Kaufungen) a fost soția împăratului Henric al II-lea. În anul 1200 a fost canonizată de Biserica Catolică, cu sărbătoarea pe 3 martie și regional, în Germania și Luxemburg, pe 13 iulie. Cunigunda este considerată patroana Luxemburgului.
Prima partea vieții
[modificare | modificare sursă]Cunigunda a fost unul dintre cei 11 copii avuți de contele Siegfried I de Luxemburg (n. 922 – d. 15 august 998) cu Hedwiga de Nordgau (n. cca. 935 – d. 992). Ea era o descendentă la a șaptea generație din Carol cel Mare. Se spune că Cunigunda de Luxemburg a avut o mare dorință să devină călugăriță și că mariajul ei cu împăratul Henric al II-lea ar fi fost unul strict spiritual; așadar, cei doi s-ar fi căsătorit exclusiv pentru a fi împreună și prin înțelegere reciprocă nu și-au consumat relația de maritală. Adevărul asupra acestei afirmații este dezbătut; deși într-adevăr cei doi nu au avut copii, se presupune că hagiografii ulteriori au construit în mod forțat imaginea unei căsătorii virginale.[2]
Se pare că ea ar fi fost activă pe plan politic. Ca sfetnic cel mai apropiat al împăratului, ea a luat parte la conciliile imperiale. Este de asemenea consemnat că ar fi exercitat influență asupra soțului ei în ceea ce privește dotarea proprietăților bisericești, inclusiv a catedralei și mănăstirii din Bamberg.
În 1014 Cunigunda a plecat împreună cu soțul ei la Roma, unde a fost încoronată ca împărăteasă, primind odată cu Henric coroana imperială din mâinile papei Benedict al VIII-lea. Pe parcursul domniei, ea a suferit de o gravă boală. Din acest motiv, Cunigunda de Luxemburg a depus jurămîntul ca, în cazul recâștigării sănătății, să întemeieze o mănăstire benedictină de călugărițe la Kassel. La însănătoșire, ea și-a ținut cuvântul și au început lucrările de edificare a mănăstirii; cu toate acestea, Henric a murit în 1024, înainte ca lucrarea să fie finalizată. După moartea lui Henric, Cunigunda a fost nevoită să preia rolul de regentă. A făcut acest lucru alături de fratele ei, dar a predat insignele imperiale atunci când Conrad al II-lea a fost ales pentru a succede soțului ei, în 8 septembrie 1024.
Viața religioasă
[modificare | modificare sursă]Ca văduvă, Sfânta Cunigunda a fost săracă, ca urmare a enormelor avuții acordate de către ea și de Henric pentru scopuri caritabile.
În 1025, la exact un an după moartea soțului ei, Cunigunda s-a retras la abația Kaufungen, din Hessa, unde a intrat în mănăstirea benedictină întemeiată chiar de ea. La momentul intrării în mănăstire, ea a oferit o relicvă din Sfânta Cruce, s-a lepădat de însemnele regale și a urmat traiul călugăresc. Astfel a rămas în mănăstire, îndeplinind munci caritabile, îngrijind pe cei bolnavi și trecându-și timpul cu rugăciuni. Ea a murit în 1040 și a fost înmormântată în Catedrala din Bamberg alături de soțul ei.
Cunigunda a fost canonizată ulterior, de către papa Inocențiu al III-lea, la 29 martie 1200.
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ https://www.heiligenlexikon.de/BiographienK/Kunigunde_von_Luxemburg.htm Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ Farmer, David Hugh (). The Oxford dictionary of saints (ed. 4. ed.). Oxford [u.a.]: Oxford Univ. Press. p. 119. ISBN 0-19-280058-2.
