Mărgelele cu soare

Vara asta mi-a adus cadou, de ziua mea, niște mărgele fermecate. Mi le doresc de ani de zile, de când am găsit blogul Lolei și am văzut toate modelele care mai de care mai frumoase, pe care le făcuse pentru alte fete. Mi-o și imaginam pe Lola, în Portugalia, rotunjind mărgelele în soare și miros de mare, uscându-le și pictându-le, și îmi doream să pot să fac și eu asta, alături de ea, sau, măcar, să am unele ale mele, să le port la gât și să mă gândesc la vară. Nu știu de ce nu mi le-am comandat atâția ani la rând, de ce a trebuit să aștept până anul acesta, când am fost în vacanță în Portugalia. Poate a fost așa ca să o întâlnesc în sfârșit pe creatoarea mărgelelor și a minunatului blog care mi-a fost de multe ori poveste de adormit nervii, neliniștile și gândurile întunecate.

Acum am mărgelele mele cu maci, care poartă cu ele amintirea soarelui de Portugalia și a întâlnirii noastre într-o cafenea pe colț, ascunsă de turiști, care avea cafea bună și ștrudel vienez. Mulțumesc, dragă Lola, pentru frumosul cadou!