Recitesc “The Tortoise and the Hare”, cu poate și mai mare plăcere decît prima dată. Nu mai știu cum am ajuns la ea în 2017; cel mai probabil via Barbara Pym, datorită căreia am dezvoltat o pasiune pentru scriitoarele britanice post-WWII, aproape uitate chiar și la ele acasă, și care — pe neverificate, dar mă... Continue Reading →
Dacă aș mai fi dat stele cărților, sub impulsul momentului în care tocmai termini o carte, Transit ar fi primit 5*.Am hotărît deja că mi-a plăcut Outline suficient de mult încît să vreau să continui trilogia ta, dar nu mă așteptam să îmi placă ATÎT de mult. Între noi fie vorba, faptul că e partea... Continue Reading →
Dragă Marjane Satrapi, Sper că scrisoarea mea te găsește bine și sănătoasă, ocupată cu regizatul, dar mai ales, sper, cu scrisul și ilustratul. Pentru o persoană care a avut mult timp preconcepții vizavi de romanele grafice (considerîndu-le inferioare și nedemne de luat în seamă de cititorii „serioși”), trebuie să recunosc, Marjane, că datorită ție, în... Continue Reading →
Au trecut 10 ani de cînd am decis că vreau să citesc ”Amor Intellectualis. Romanul unei educații”, și încă vreo 5 de cînd am cumpărat-o. Făcînd o paranteză, îmi dau seama că problema cu cărțile electronice e că—în caz că ele există—le poți cumpăra foarte ușor, doar că nevăzîndu-le toată ziua, poți să le uiți... Continue Reading →
Am teminat Goodbye To Berlin (roman, văd că-i zice, deși în mintea mea sînt niște povestiri de inspirație biografică legate de firul comun care e Berlinul) de aproape o lună, dar abia acum am găsit un pic de timp să-ți scriu. De altfel, ținînd cont că am cumpărat-o acum vreo 7-8 ani (cu 3 euro... Continue Reading →
Mărturisesc cu jenă că deși eram în cunoștință de cauză în privința activității tale literare și aveam „Interpreter of Maladies” prin casă de foarte mulți ani, a durat totuși nepermis de mult pînă am ajuns să te și citesc. Mai mărturisesc și că nu mi se pare corect pentru restul populației feminine a globului să... Continue Reading →
Deși e prima dată cînd îți scriu, trebuie să-ți mărturisesc că te urmăresc & citesc de mult timp, poate de cînd am citit, acum mulți ani, textul tău din Tovarășe de drum, unde l-am recunoscut pe doctorul Pasquale, legenda locală a secției de ortopedie din orașul nostru natal. Ție trebuie să-ți mulțumesc că mi-ai scos-o... Continue Reading →
Mă bucur să vă pot scrie în sfîrșit, acum că am citit și răsfoit (sau de fapt cum se zice cînd te uiți la picturi într-o carte?) ”Dublă expunere”, antologia asta despre care aflasem cu niște ani în urmă dintr-un interviu al lui Augustin Cupșa. O idee grozavă, dragă Roxana, să provoci scriitori să scrie... Continue Reading →
Așa cum ți-am promis acum patru ani cînd am citit ”Marele caiet”, prima parte a Trilogiei gemenilor, am revenit în sfîrșit, acum că am citit și celelalte două părți, să-ți spun cu ce-am rămas din cărțile tale. După cum ți-am mărturisit și anul trecut, cînd am citit ”Hier”, am convingerea că existența ta e strîns... Continue Reading →
Așa cum le-am mai mărturisit eu puținelor scriitoare ruse contemporane pe care le-am mai citit (să tot fie vreo două, Ulițkaia și Iahina, și ele doar cu cîte-o singură carte), nu sînt foarte la curent cu literatura rusă de azi, și, recunosc, nici mare interes pentru ea nu am. Dar despre ”Femeile lui Lazăr” știam... Continue Reading →
Dragă scriitorule 