stricat

română

Din verbul a strica.

Declinarea substantivului stricat
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	stricat	stricate
Articulat	stricatul	stricatele
Genitiv-Dativ	stricatului	stricatelor
Vocativ	stricatule	stricatelor

Declinarea adjectivului stricat
	Singular	Plural
Masculin	stricat	stricați
Feminin	stricată	stricate
Neutru	stricat	stricate

(despre obiecte, unelte, mecanisme) care nu mai poate fi folosit, fiind defect, deteriorat.
(despre materii organice, îndeosebi despre alimente) alterat, descompus; (despre aer) greu respirabil, încărcat de substanțe sau mirosuri neplăcute, nocive.
(despre înjghebări, construcții) dărâmat, surpat, năruit.
(pop.; despre oameni și părți ale corpului lor) bolnav, vătămat; (p.ext.) becisnic.
(despre relații de prietenie, de dragoste etc.) desfăcut, rupt.
(despre oameni) certat, mâniat, supărat (cu cineva).
(despre oameni; adesea substantivat) decăzut moralicește; corupt, desfrânat, depravat.

Din strica.