spune

română

Din latină exponere.

Conjugarea verbului (se) spune
Infinitiv	a (se) spune
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) spun
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) spună
Participiu	spus
Conjugare	III

(v.tranz.) a exprima prin viu grai un gând, o părere etc.; a rosti, a zice, a declara.
Spune-i înainte, nu te sfii!

Spune adevărul.

Spune pe de rost.
(fig.) a evoca, a provoca (sentimente, amintiri).
Nu-ți spune nimic lucrul acesta?
(fig.) (pop.) a exprima ceva prin cântec; a cânta.
a expune, a relata, a prezenta; a povesti, a istorisi, a nara.
(despre texte, scrieri) a cuprinde, a scrie, a consemna.
Ce spun ziarele?
a recita.
a destăinui, a mărturisi ceva cuiva.
a pârî, a denunța pe cineva.
a explica cuiva un lucru, a lămuri pe cineva.
a numi; a porecli.
(v.refl. impers.) a se obișnui, a se zice într-un anumit fel.

Ce-ți spuneam eu! = ai văzut că a fost așa cum am afirmat?
Nu mai spune! sau ce spui? formulă care exprimă mirarea, neîncrederea
A-i spune cuiva inima = a avea o intuiție, a intui, a presimți
Spune drept = a spune adevărul
Cine ar fi putut spune = cine ar fi putut să creadă
A nu spune nici cârc = a nu scoate nici o vorbă
A spune verde în față (sau în ochi) = a da adevărul pe față, fără ocolișuri
După cum se spune = cu alte cuvinte
Spune povești = a comunica lucruri ireale

a reda prin cuvinte

Din spune.