provocare
Etimologie
Din provoca.
Pronunție
- AFI: /pro.vo'ka.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului provocare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | provocare | provocări |
| Articulat | provocarea | provocările |
| Genitiv-Dativ | provocării | provocărilor |
| Vocativ | provocare, provocareo | provocărilor |
- acțiunea de a provoca și rezultatul ei.
Traduceri
acțiunea de a provoca