nebun
Etimologie
Din ne- + bun.
Pronunție
- AFI: /neˈbun/
Substantiv
| Declinarea substantivului nebun | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | nebun | nebuni |
| Articulat | nebunul | nebunii |
| Genitiv-Dativ | nebunului | nebunilor |
| Vocativ | nebunule | nebunilor |
- persoană care suferă de o boală mintală.
- om lipsit de judecată dreaptă, de rațiune.
- ființă neastâmpărată, zvăpăiată, vioaie.
- piesă la jocul de șah.
Sinonime
Antonime
Adjectiv
| Declinarea adjectivului nebun | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | nebun | nebuni |
| Feminin | nebună | nebune |
| Neutru | nebun | nebune |
- care suferă de o boală mintală.
- lipsit de judecată dreaptă, de rațiune.
- neastâmpărat, zvăpăiat, vioi.
- care arată, trădează nebunie.
- care nu are limite, margini, măsură.