imn

română

Etimologie

Din franceză hymne < latină hymnus.

Pronunție

• AFI: /imn/

Substantiv

Declinarea substantivului imn
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	imn	imnuri
Articulat	imnul	imnurile
Genitiv-Dativ	imnului	imnurilor
Vocativ	imnule	imnurilor

1. poezie sau cântec solemn compus pentru preamărirea unei idei, a unui eveniment, a unui erou (legendar) etc.
2. (spec.) cântec religios de preamărire a divinității.
3. (spec.) cântec solemn apărut o dată cu formarea statelor naționale și adoptat oficial ca simbol al unității naționale de stat.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online