energie
Etimologie
Din franceză énergie < latină energia.
Pronunție
- AFI: /e.ner'ʤi.je/
Substantiv
| Declinarea substantivului energie | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | energie | energii |
| Articulat | energia | energiile |
| Genitiv-Dativ | energiei | energiilor |
| Vocativ | energio | energiilor |
- capacitate a unui sistem (fizic) de a efectua lucru mecanic în trecerea dintr-o stare în altă stare dată.
- Am pierdut energia.
- forță, putere, tărie, vigoare, capacitate de a acționa.
- Dă dovadă de o energie inepuizabilă.
- fermitate, hotărâre în atitudini, în acțiuni.
Sinonime
- 1: dinamism, forță, impetuozitate, putere, robustețe, tărie, vigoare, vitalitate, vlagă, (livr.) potență, (pop.) vânjoșenie, vânjoșie, vârtoșie, voinicie, (reg.) mau, vânj, vlastă, (Munt., Olt. și Ban.) snagă, (înv.) sforță, tărime, vârtute, vlavie, (fig.) sevă
- 2: bărbăție
Cuvinte compuse
Traduceri
capacitate fizică