distracție

română

Etimologie

Din franceză distraction < latină distractio.

Pronunție

• AFI: /dis'trak.ʦi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului distracție
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	distracție	distracții
Articulat	distracția	distracțiile
Genitiv-Dativ	distracției	distracțiilor
Vocativ	distracție	distracțiilor

1. ceea ce distrează, ceea ce produce destindere sufletească; amuzament, petrecere; agrement.
2. lipsă de atenție, de concentrare.

Cuvinte derivate

• distractiv

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online