displăcea

română

Variante

• displace

Etimologie

Din italiană dispiacere (după plăcea).

Pronunție

• AFI: /dis.pləˈʧe̯a/

Verb

Conjugarea verbului displăcea
Infinitiv	a displăcea
Indicativ prezent pers. 1 sg.	displac
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să displacă
Participiu	displăcut
Conjugare	II

1. (v.intranz.) a nu-i plăcea, a nu agrea.

Cuvinte derivate

• displăcut

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• asclepiad

Referințe

• DEX '98 via DEX online