culmina
Etimologie
Din franceză culminer < latină culminare.
Pronunție
- AFI: /kul.mi'na/
Verb
| Conjugarea verbului culmina | |
| Infinitiv | a culmina |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
culminez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să culmineze |
| Participiu | culminat |
| Conjugare | I |
- (v.intranz.) (despre aștri) a atinge punctul de culminație.
- (v.intranz.) (fig.) a atinge stadiul cel mai înalt al unei situații, a ajunge la apogeu.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online