crimă

română

Etimologie

Din franceză crime.

Pronunție

• AFI: /'kri.mə/

Substantiv

Declinarea substantivului crimă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	crimă	crime
Articulat	crima	crimele
Genitiv-Dativ	crimei	crimelor
Vocativ	crimă	crimelor

1. infracțiune care reprezintă un grad ridicat de pericol și pe care legea o sancționează cu pedepsele cele mai mari; (spec.) omor.

Cuvinte compuse

• crimă internațională

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• acrim
• cârmi
• răcim

Referințe

• DEX '98 via DEX online