circuit
Etimologie
Din franceză circuit < latină circuitus.
Pronunție
- AFI: /ʧir.kuˈit/
Substantiv
| Declinarea substantivului circuit | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | circuit | circuite |
| Articulat | circuitul | circuitele |
| Genitiv-Dativ | circuitului | circuitelor |
| Vocativ | circuitule | circuitelor |
- ansamblu de fire și dispozitive bune conducătoare de electricitate care, împreună cu sursa curentului, formează un traseu închis pentru trecerea unui curent.
- sistem de conducte sau de medii prin care pot circula particule materiale.
- mișcare a capitalului industrial sau a fondurilor unei întreprinderi în sfera producției și a circulației (de la forma bănească la forma productivă, apoi la forma marfă și din nou la forma bănească).
- mișcare a mărfurilor.
- proces de transformare și de prelucrare a materiei prime în produse finite.
- distanță de străbătut pe un traseu mai mult sau mai puțin circular, stabilit dinainte, pentru o probă sportivă; drum, distanță parcursă de cineva sau de ceva (pe un itinerar prestabilit și cu întoarcerea la punctul de plecare).
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online