ci

română

Etimologie

Din ce.

Pronunție

• AFI: /ʧi/

Conjuncție

ci

1. (adversativ; după o negație sau o propoziție negativă) dimpotrivă.
2. (adversativ; înv. și pop.; după o propoziție afirmativă căreia i se opune o afirmație contrară sau restrictivă) cu toate acestea; totuși.
3. (adversativ; reg.; adesea împreună cu un imperativ; arată nerăbdarea) dar...
4. (consecutiv; rar) prin urmare, deci.

---

esperanto

(Esperanto)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

ci

1. tu

---

galeză

(Cymraeg)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

ci m., pl. cŵn

1. câine

---

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină târzie hīce < hīc.

Pronunție

• AFI: /'ʧi/

Pronume

ci

1. noi
2. (refl.) înșine
3. (pronume reflexiv impersonal)

   Ci vuole poco a farmi felice.

Adverb

ci

1. aici, acolo