bănuială

română

Etimologie

Din a bănui + sufixul -eală.

Pronunție

• AFI: /bə.nuˈja.la/

Substantiv

Declinarea substantivului bănuială
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bănuială	bănuieli
Articulat	bănuiala	bănuielile
Genitiv-Dativ	bănuielii	bănuielilor
Vocativ	bănuială	bănuielilor

1. presupunere, presimțire, supoziție.
2. atitudine de neîncredere față de cineva sau ceva, presupunere că cineva are o vină sau o intenție rea; suspiciune.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• bianuala

Referințe

• DEX '98 via DEX online