aventură

română

Etimologie

Din franceză aventure.

Pronunție

• AFI: /a.ven'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului aventură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	aventură	aventuri
Articulat	aventura	aventurile
Genitiv-Dativ	aventurii	aventurilor
Vocativ	aventură	aventurilor

1. acțiune îndrăzneață și riscantă; întreprindere dubioasă, necinstită.
2. legătură amoroasă întâmplătoare (și trecătoare).

Cuvinte derivate

• aventurist

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online