aspect

română

Etimologie

Din franceză aspect < latină aspectus.

Pronunție

• AFI: /as'pekt/

Substantiv

Declinarea substantivului aspect
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	aspect	aspecte
Articulat	aspectul	aspectele
Genitiv-Dativ	aspectului	aspectelor
Vocativ	aspectule	aspectelor

1. fel de a se prezenta al unei ființe sau al unui lucru; înfățișare.
2. categorie gramaticală caracteristică anumitor limbi, care arată stadiul de realizare a acțiunii exprimate de verb.

Cuvinte derivate

• aspectuos

Locuțiuni

• (loc.prep.) sub aspectul... = din punctul de vedere..., sub raportul...

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• pățesc

Referințe

• DEX '98 via DEX online