arna

Vezi și : -arna, aRNA, Arna, árna, Árna

catalană

(català)

Etimologie

Din proto-celtică *arona („inel” sau „roată”).

Pronunție

• (occidental) AFI: /ˈaɾ.na/
• (central) AFI: /ˈar.nə/
• (oriental) AFI: /ˈaɾ.nə/

Substantiv

arna f., arnes pl.

1. (apic.) stup
2. sinonim pentru arnot

Sinonime

• 1: (apic.) buc, casera, rusc

Vezi și

• apiari

Etimologie

Origine incertă, poate înrudit cu bască arr („râmă, insectă”).

Substantiv

arna f., arnes pl.

1. (entom.) molie

Cuvinte compuse

• mala arna

Vezi și

• eruga
• papallona

Etimologie

Probabil aceeași origine ca și a doua etimologie de mai sus. Alternativ, ar putea veni din sarna („scabie”).

Substantiv

arna f., arnes pl.

1. (reg., în Mallorca) mătreață

Sinonime

• caspa

Etimologie

Din arnar.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru arnar.
2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru arnar.

Referințe

• Institut d'Estudis Catalans
• Viccionari
• Wiktionary

---

galiciană

(galego)

Etimologie

Origine incertă, poate de origine pre-romanică. Confer și catalană arna.

Pronunție

• AFI: /ˈaɾ.na̝/

Substantiv

arna f., arnas pl.

1. (bot.) scoarță, coajă

Sinonime

• (bot.) arneca, casca, cortiza

Cuvinte derivate

• arnal
• arneirón
• arneste

Referințe

• Wiktionary

---

occitană

(occitan)

Variante

• (reg.) arla, arda

Etimologie

Origine incertă. Confer și catalană arna.

Pronunție

• AFI: /ˈaɾ.no/

Substantiv

arna f., arnas pl.

1. (entom.) molie

Cuvinte derivate

• arnar
• arnat

Referințe

• Wiktionary
• Wikiccionari