aranjament

română

Etimologie

Din franceză arrangement.

Pronunție

• AFI: /a.ran.ʒa'ment/

Substantiv

Declinarea substantivului aranjament
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	aranjament	aranjamente
Articulat	aranjamentul	aranjamentele
Genitiv-Dativ	aranjamentului	aranjamentelor
Vocativ	aranjamentule	aranjamentelor

1. faptul de a aranja (într-un anumit fel); felul în care este aranjat ceva.
2. acord, înțelegere, învoială.
3. prelucrare a unei bucăți muzicale pentru instrumente sau voce.
4. (mat.) fiecare dintre grupele de obiecte luate dintr-un ansamblu și care se deosebesc între ele prin natura sau prin ordinea obiectelor.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online