ț

Vezi și : Ț, T, Ť, Ṭ, t, ť, ṭ

română

Ț ț

Etimologie

Alături de litera ș ea a fost introdusă în grafica limbii române de către Petru Maior, în lucrarea Orthographia romana sive latino-valachica una cum clavi, în 1819.

Pronunție

• AFI: /ʦ/

Substantiv

Declinarea substantivului ț
m. și n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ț	ț-uri
Articulat	ț-ul	ț-urile
Genitiv-Dativ	ț-ului	ț-urilor
Vocativ	-	-

1. (literă minusculă) a douăzeci și cincea literă a alfabetului român.
2. sunet notat cu această literă (consoană africată alveolară surdă).

Cuvinte apropiate

• t

Nota Bene

• În anul 2003 un consiliu științific al Institutului de Lingvistică al Academiei Române a stabilit că semnul corect este virgula, nu sedila.

Vezi și

• Ț

Referințe

• DEX '98 via DEX online