încorda
Aspect
Etimologie
Pronunție
- AFI: /ɨn.kor'da/
Verb
Conjugarea verbului încorda | |
Infinitiv | a încorda |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
încordez |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să încordeze |
Participiu | încordat |
Conjugare | I |
- (v.tranz. și refl.) a (-și) contracta mușchii corpului, (p.ext.) corpul întreg, în vederea unui efort.
- (v.tranz. și refl.) (fig.) a-și concentra atenția, memoria, voința etc.
- (v.tranz.) (rar) a stimula, a întări.
- (v.tranz.) a întinde (puternic) o coardă, un arc, un cablu etc.
- (v.tranz.) a acorda un instrument muzical cu coarde, prin întinderea coardelor.
- (v.tranz.) a lega coardele viței de vie.
- (v.refl.) (fig.) (despre raporturile dintre oameni) a ajunge într-o stare de tensiune (maximă), a se înăspri.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online