încercui

română

Etimologie

Din în- + cerc + sufixul -ui.

Pronunție

• AFI: /ɨn.ʧer.ku'i/

Verb

Conjugarea verbului încercui
Infinitiv	a încercui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	încercuiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să încercuiască
Participiu	încercuit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) a strânge (ca) într-un cerc; a înconjura din toate părțile.
2. (v.tranz.) a face, a trasa cercuri (în jurul a ceva).

Cuvinte derivate

• încercuire

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online