Ruptura sino-sovietică

Ruptura chino-sovietică: Statele comuniste din 1980 de partea Uniunii Sovietice (roșu); pro-chineze (galben) și țările ne-aliniate conflictului: Coreea de Nord și Iugoslavia (negru).

Ruptura sino-sovietică
Nume chinezesc
Chineză tradițională	中蘇交惡
Chineză simplificată	中苏交恶
Hanyu Pinyin	Zhōngsū jiāowù
Nume rusesc
Rusă	Советско–китайский раскол
Romanizare	Sovetsko–kitaiski raskol
ISO	Sovetsko–kitajskij raskol

Nikita Sergheevici Hrușciov și Mao Zedong în 1958

Ruptura sino-sovietică a fost agravarea progresivă a relațiilor dintre Republica Populară Chineză (RPC) și Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste (URSS) în timpul Războiului Rece (1945-1991). Din 1956, țările au avut (în secret) divergențe ideologice, și, începând din 1961, comuniștii chinezi în mod oficial au denunțat „Grupul revizionist trădător al conducerii sovietice”. În anii 1960, această divergență intelectuală a devenit critică, continuând până la sfârșitul anilor 1980 - și totuși ea a fost adusă în discuție și la desființarea URSS-ului în 1991. Divergența doctrinară a celor două partide s-a datorat mai mult interesului național chinez sau rus, ca și modului de interpretare a ideologiilor marxiste.

Vezi și

• Războiul Rece

Referințe

• Ford, Harold P., "Calling the Sino-Soviet Split Arhivat în 11 august 2006, la Wayback Machine.", Studies in Intelligence, Winter 1998-99.
• Chang, Jung, and Jon Halliday. Mao: The Unknown Story. New York: Alfred A. Knopf, 2005.
• Jian, Chen. Mao’s China & the Cold War. Chapel Hill, NC: The University of North Carolina Press, 2001.

Legături externe

• Colecție de documente CWIHP privind ruptura chino-sovietică Arhivat în 5 iunie 2011, la Wayback Machine.