Proza scurta

Constelația

De pe • ( 16 comentarii )

În orașul mort de la poalele muntelui nu se întâmpla niciodată nimic, iar locuitorii orașului se culcau întotdeauna devreme pentru că timpul trecea mai ușor în somn. Pe ici, pe colo, câte o lumină mai stătea aprinsă după apusul soarelui, semn că plictisul nu-i învinsese chiar pe toți orășenii. La brutăria bărbatului cu părul alb lumina se stingea foarte târziu și se aprindea foarte devreme, cu mult înainte de crăpatul de ziuă. Doar așa aveau orășenii pâinea proaspătă, cu miezul dens și cu o crustă bine coaptă. Proprietarul brutăriei îmbătrânise între sacii de făină, între pâinicile albe și între cuptoarele ce nu se stingeau niciodată, pentru că, independent de plictisul general, orășenii mâncau destul de multă pâine. Brutarul, mereu ocupat cu munca sa, s-a însurat târziu, când părul îi albise de tot și vederea îi slăbise. Luase de nevastă o fată sărmană, care nu avea pe nimeni. Tinerețea ei neverosimilă, alăturată bătrâneții brutarului, nu a trecut neobservată în orașul somnoros și câte o femeie aducea mereu în discuție insuportabila nepotrivire a celor doi. De-a binelea a înviat orașul când tânăra soție a început să facă, unul după altul, patru copii, patru fetițe. În fiecare casă și la fiecare colț de alee, plictiseala era spartă în bucăți și nu au întârziat să apară presupunerile cu rată mare de veridicitate. „Ai văzut, seamănă fetele cu băiatul de la tejghea. Aceiași ochi și aceeași gură. Să te uiți, că nu se poate să nu vezi. Se vede de departe”. După decenii de somn, orașul se trezise la viață. Brutarul, la fel de tăcut ca întotdeauna, băga și scotea toată ziua pâinile din cuptor, pomădat din cap până-n picioare cu făină de grâu. Nu auzea cum orașul se înveselise subit pe seama lui, așa cum părea să nu audă nici tânăra sa soție. Doar băiatul de la tejghea schimba fețe-fețe când vreun cumpărător îi făcea semne cu ochiul sau îi spunea direct că e un șmecher. Bietul băiat ținea ochii doar în pământ și nu mai reușea deloc să-l privească în față pe brutar, iar la tânăra mamă, mereu însărcinată, nici nu îndrăznea să se uite.

În duminica Paștelui, brutăria a rămas închisă toată dimineața, cu draperii negre trase la geamuri. Geamurile uriașe mărgineau vitrina în care, de obicei, brutarul expunea franzeluțele, chiflele și cornurile pentru pofticioși. După prânz, când orașul se scurgea alene pe străzi, draperiile negre s-au ridicat, precum cortina pe o scenă de varietăți și orășenii ieșiți la promenadă au putut vedea specialitatea casei, într-o splendoare de zile mari. În vitrină, chiar în mijlocul ei, ședea pe un scaun însuși brutarul, îmbrăcat într-o cămașă albă ca făina. De o parte și de alta, bătrânul era flancat de câte două fetițe, gătite de sărbătoare cu rochițe albe cu volane și ciorăpei din dantelă. Toți aveau umărul stâng dezgolit, iar brutarul arăta cu arătătorul mâinii drepte niște pistrui babani, vreo șapte, care formau o constelație cunoscută. Umerii fetițelor purtau aceeași constelație, cu pistrui mai mici, potriviți pe măsura umerilor mititei. Degetul osos al brutarului bătea în umărul bătrân și apoi arăta spre umerii mici către semnele identice. Orășenii se opreau în dreptul vitrinei, zăboveau puțin până înțelegeau ce anume arăta degetul bătrân, clătinau din cap nemulțumiți și se scurgeau mai departe, complet dezamăgiți de Carul Mare.

Categorii:Proza scurta

Etichetat ca:

16 răspunsuri »

  5. P.S.2 (0mul lui Vitruve)

    Reprezentare faimoasă a proporțiilor ideale perfecte ale corpului uman perfect înscrise într-un cerc (centru: buricul) și un pătrat (centru: organele genitale) (simbol al cercului și al pătratului), 0mul Vitruvian este un simbol alegoric emblematic al Umanismului, Renașterea, raționalismul, „0mul în centrul tuturor / 0mul în centrul Universului”, măsurarea și reprezentarea lumii firesti.

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
  6. Pingback: HUVACA (III,XIV) « (b)Arca lui goE

  7. Simbolistica Ursei Majore (s-a nimerit că tocmai ce-am menționat-o în penultimul articol, cu paralela dintre) poate fi cu dublu sens. Pentru că da, o aveau toți trei pe umăr. Pe de-o parte. Dar pe de alta, mitul are la bază existența unui amantlâc. 🙂

    Constat că de ceva vreme nu mai pot da like la articolele de pe bloguri. Adică dau, dar nu se salvează. Cred că e de la mine. But who cares.

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

  8. Si „Faraon” e un om, care a gustat din Pom… 🙂

    Istoria planetara (Universala) este ciclica, perpetuum-mobila, tridimensionala, atemporala, iar Cel Ce Este Creatorul tuturor lucrurilor din cer, de pe pamânt, de sub pamânt, controleaza TOTUL, prin puterea Spiritului Sfânt, cu o precizie inimaginabila de catre omul pacatos, limitat, muritor de rând, facut din materie moarta „tarâna” atras, dependent si atasat ireversibil de energiile întunecate al acestui pamânt….”blestemat”!… „Domnul Dumnezeu a zis șarpelui: „Fiindcă ai făcut lucrul acesta, blestemat ești între toate vitele și între toate fiarele de pe câmp; în toate zilele vieții tale, să te târăști pe pântece și să mănânci țărână. Vrăjmășie voi pune între tine și femeie, între sămânța ta și sămânța ei.” „Domnul a mirosit un miros plăcut și Domnul a zis în inima Lui: „Nu voi mai blestema pământul din pricina omului, pentru că întocmirile gândurilor din inima omului sunt rele din tinerețea lui, și nu voi mai lovi tot ce este viu, cum am făcut.” „MÉNÉ, MÉNÉ, TEKEL, UPHARSIN” https://www.youtube.com/watch?v=4j5syjKf0qc

    Apreciază

    Răspunde

Lasă un comentariu