Poveste inspirată din realitate – Salcâmul din tren
Această poveste inspirată din realitate, pe care am numit-o Salcâmul din tren, a fost scrisă după o scenă surprinsă într-o zi oarecare, într-un tren oarecare. Te invit să asculți o întâmplare absolut reală și să îmi spui ce părere ai despre cele două personaje. Care dintre ele crezi că a greșit? Ce le-ai spune, dacă le-ai întâlni în viața reală? Ce sfaturi de viață le-ai da celor doi tineri?
Realitatea nu e mereu de poveste, însă ne poate inspira
Înconjurat de bagaje, Marian stătea pe podeaua nu tocmai curată a trenului. Avea laptopul pe genunchi şi telefonul în mână. Descărca pozele făcute la munte. Din când în când îşi chema prietenul să le vadă. Râdeau amândoi atunci când se regăseau în fotografii.
Reuşiseră deja să atragă atenţia călătorilor urcaţi din Sinaia. Mulţi îşi lungeau gâturile. Sperau să vadă ceva pe laptopul băiatului de nici 19 ani. Un parfum proaspăt de salcâm se răspandise în tren, venind dinspre Adriana. Prietena lui Marian era izolată de grup din cauza aglomeraţiei.
Avea în mână un mic bucheţel din flori de salcâm. Îl făcuse în grabă, probabil înainte de a se urca în trenul care îi ducea acasă. Îşi îngropa obrazul în florile gingase, albe, și inspira parfumul lor puternic. Îl privea cu drag pe cel care îi era iubit de aproape un an. Fata părea la fel de firavă ca şi florile pe care acum le aşezase cu grijă lângă ea.
Primul dialog din tren e chiar o poveste inspirată din realitate
Toţi călătorii au întors capul, privind cu uimire spre Adriana, atunci când prietenul ei a început să ţipe:
-Iar trimiţi mesaje? Mă vezi pe mine că vorbesc cu cineva? Ai mai trimis şi ieri un mesaj! Vrei să te potoleşti?
Cu glas pierdut, roşie ca focul in obraji de ruşine, fata i-a răspuns:
-Am impresia că astăzi este ziua Mădălinei. Vreau să îi urez La mulţi ani!
-Tocmai astăzi ţi-ai găsit? În a doua zi de Paşti? Pe cine mai vezi că trimite mesaje?
Adriana a strecurat telefonul în buzunar şi a rămas tăcută, pierdută în gânduri. Marian a tăcut și el câteva minute, după care fetei i-a spus că nu îi place cum gândeşte mama ei. S-a simţit dezamăgit după discuţia pe care au avut-o cu câteva zile în urmă. Fata a rămas tăcută, parcă neîndrăznind să îl contrazică.
Discuţia s-a mutat spre şcoală, spre facultatea de medicină pentru care Adriana se pregătea.
Un monolog într-o poveste inspirată din realitate
Din nou, ţipetele lui Marian au atras atenţia călătorilor:
-Şi ce, ai murit până acum dacă ne-am văzut doar o dată pe săptămână? De mâine nu mai ieşi din casă! Până când nu intri la facultate nu ne vedem. Vei învăţa în acest timp, vei învăţa mai mult decât până acum. Să nu mă faci de ruşine! După ce terminăm cu facultatea, plecăm cinci ani pe undeva să facem bani. E singura soluţie! Nu vezi că aici nu te poţi realiza? Şi trebuie să înveţi să economiseşti banii. Eşti la fel de risipitoare ca şi mama ta. La ce îţi foloseşte brăţara pe care ai cumpărat-o? Crezi că eşti mai frumoasă cu ea agăţată de mână?
Copila tace, stingherită. Simte toate privirile îndreptate spre mâna ei. Băiatului nu se poate opri. Se ambalează pe măsură ce vorbeşte. Îi reproşează că risipeşte mesajele gratuite. O ceartă că îşi cumpără prea multe haine. Amenință că fata îi calcă pe urme mamei ei. A umplut casa de lucruri frumoase, dar inutile. Trage aer în piept şi continuă monologul.
Al doilea dialog
La un moment dat, atunci când toţi credeau că s-a potolit, o întreabă:
-Ce ai făcut cu borcanul în care era sosul preparat de mama?
-L-am aruncat, îi raspunde Adriana. Nu tu mi-ai spus să îl arunc?
-Ai aruncat borcanul? Să mori tu că ai aruncat borcanul? Eu ţi-am spus să arunci sosul! Nu vei face avere în viaţa ta. Nu îţi vei putea plăti singură nici măcar facturile. Nici de vei avea 70 de milioane salariu. Eşti exagerat de risipitoare!
Rușine și durere
Călătorii izbucnesc în râs. Nu se mai pot abţine. Se privesc unii pe alții şi râd în hohote. Cineva se oferă să îi dea câteva borcane. Marian îi priveşte sfidător, de la înălţimea celor 19 ani ai săi. Adriana lasă capul în jos. În jurul ei se simte un suav miros de salcâm. Fata îşi aminteşte cu supărare că primise bani de la tatăl ei ca să îşi cumpere parfumul preferat. Un parfum în care notele misterioase de violete se îmbină cu delicateţea caprifoiului şi prospeţimea salcâmului.
Până şi asta i-a fost interzis de către iubitul ei. I-a cerut să pună banii deoparte pentru zile negre. Pentru când va fi studentă. Adriana îşi îngroapă din nou obrazul în florile de salcâm şi tace. Aceste arome îi dau putere, încredere şi curaj. Ele o fac să se simtă frumoasă şi respectată, înţeleasă şi iubită.
Poveste cu floarea de salcam, bazată pe un caz real. Am schimbat doar numele personajelor şi floarea.
Dacă ți-a plăcut această poveste inspirată din realitate, poate vrei să citești și:
Pata de culoare– Cum a apărut gaura neagră – o poveste inspirată din realitate despre un băiețel care și-a pierdut mama
Ficțiune și realitate cu vișine
O lacrimă pentru Sânziana cea frumoasă, dar fără de noroc
Uau! Mi s-a ridicat părul pe mine de indignare. Da, chiar cred că există astfel de oameni, din nefericire. Nu vor fi bogați niciodată, că-și pierd bucuriile sufletului în căutarea celor materiale. Plus, viața mi-a demonstrat că ”risipitorii” au mereu mai mult decât avarii. Pe bune! O fi așa cum îmi zice al meu, râzând: banul se duce la cel ce-l lasă să călătorească, nu la cel ce-l pune-n cușcă! Vrea și el să fie liber. :)
O duminică splendidă să ai, te pupific! :)
Frumos. Mi-a dat motivația de care aveam nevoie ca să mă apuc și eu de scris. :)
Am citit-o si pe a ta.Minunata, in plus mi-e gandul la clatite cu flori de salcam.Yammmmy
Sper doar ca ea i-a dat papucii imediat dupa ce au coborat din tren :(
Exact la fel sper şi eu.
Eu am mai auzit poveşti de acest gen dar cu personajele inversate: fata fiind cea care-i ţinea lecţii publice băiatului. :)) Eu i-aş fi dat cu buchetul de salcâm în cap, până-şi revenea din criza de nebunie!
Niciodată, dar niciodată n-am acceptat ca cineva să-mi dicteze ce să fac, cum și cât să fac, ce să spun, cum și unde, sau cui. Educația da, am luat ce-i mai bun din educația dată de părinți și profesori. Mai bine singură cuc în pădure – nu, n-a fost cazul, că am lângă mine NUMAI oameni de calitate, ceilalți au știut să dispară singuri, fără să-i anunț special , erau fără căpătâi, de obicei- decât lângă un necivilizat, sau alături de vreo ”gașcă”, fie ea și virtuală, alcătuită din cei care-știu-tot și-și permit să dea lecții, să umilească sau să te disece atunci când nu te poți apăra, nevăzând cât sunt ei de mărunți. Și este inadmisibil ca cineva să accepte să-i dicteze un altul, aici un țâcă grotesc, care, pe lângă lipsa de caracter, mai dovedește și cruzime, lipsă de respect și de educație. Faptul că cetățenii prezenți la umilirea fetei și-a mamei ei (în lipsă, știm noi ce hram poartă cei care acuză persoane din familia unora, pe care nici nu le cunosc, păi ăia sunt niște nimicuri) …deci oamenii din tren au râs, iar asta nu scuză cu nimic situația tragică creată acolo. L-aș fi dat jos în prima gară, pe imbecil. Ăla n-a fost, nu este și nu va fi niciodată bărbat! E un nimic. Femeile ca Adriana ar face bine să ignore astfel de inși definitiv, să îi șteargă de pe lista lor iremediabil și să ocolească până și amintirea lor. Delete funcționează și așa trebuie să rămână.
Noroc cu parfumul de salcâm, atât de frumos, capabil să șteargă, poate, o amintire grotescă, incredibil de umilitoare. Sper să-mi spui odată că Adriana a scăpat, că s-a deșteptat și e departe de măruntul ins-al- borcanului-gol, dă-mi voie să râd! Și da, cea care va agonisi alături de ins borcane goale și alte cele, va îngroșa rândul victimelor violenței domestice, pentru că asta urmează după umilire și bătaie de joc.
Una peste alta, mi-a plăcut, ca de obicei, cum ai scris!
Mulțumesc pentru parfum, îmi amintește de prima noastră vacanță minunată la Veneția, că n-a fost doar una, și chiar va mai fi și o a treia! O zi parfumată și bună să ai! Cu drag! :)
Cum ar fi risipit mama niste bani sa-mi plateasca si mie cautiunea sa nu sed in arest dupa ce aruncam animalul din tren :))
Imi plac florile de salcam !
Cand eram mic le mancam ! :)
Iar dulceata…, merita gustata ! :))
Atit de real este totul si atit de…in prezent! Fata poate ca se va trezi intr-o buna zi …desi eu cred ca deja stie ce va face cind va pune piciorul pe peron.
El? Un badaran frustrat cu un comportament generat, posibil, de ceva din copilaria nu prea indepartata. Ca e si prost crescut asta spune multe despre parintii din dotare!
Iar parfumul..hmmm..un ‘deliciu’ daca pot zice asa!
sper ca s-a despartit de el. eu una nu as fi stat niciodata cu un troglodit din asta.
De cautat parfumul asta, contine mirosurile mele preferate! :) Daca ar fi avut si o idee de aroma de flori de lamai …
Povestea … bine macar ca o impulsiona sa mearga la facultate, sper sa se destepte acolo si sa-l lase pe idiot!
La început, credeam că ţi-ai imginat scena din tren.
Dar, dacă spui că e un caz real
şi toţi cei de 19 ani sunt aşa, e vai de ţara asta.
mai ales că băiatul ţine prelegerile !
Povestea asta m-a umplut de indignare. Ca sa parafrazez, nu stiu altii cum sunt, dar eu cand ma uit in urma vad, din pacate, in relatiile mele trecute si scene si aud si replici de genul asta si imi propun sa nu le uit niciodata, odata cu rusinea si umilinta pe care mi-au adus-o, tocmai pentru a aprecia mai mult acum omul de langa mine.
Dincolo de asta, ai construit frumos povestea, iar inocenta si modestia fetei ai imbracat-o splendid in parfumul florilor de salcam. Si pentru ca m-ai inspirat, am sa ma duc sa fac o plimbare prin cartier sa caut si eu o crenguta din asta alba si dulce. Iti doresc o seara inmiresmata!
Avarul din tren si floarea de salcam,
sau
Spune-mi ce-am ratat din borcan asta seara!
cat de suav este acest perfum de salcam in contrast “duhoara” pe care o imprastie acel pustan…
sper ca Adriana a stiut sa aleaga bunul simt si bunul gust…
o poveste faina ai scris, draga Vienela :)
Pe masura ce citeam, simteam cum indignarea si sangele mi se urca spre tample. E trist ca se intampla astfel de scene si ca exista astfel de oameni. Prea multe astfel de povesti adevarate. Prea putin respect de sine mai au aceste tinere care miros a floare de salcam.
O seara minunata iti doresc cu parfum de floare de salcam!
Culmea, am retrait . Nu trait,da? Vorbele tale scrise erau si povestea celor 19 ani trecuti ai mei. Si stiti ceva? Ca o Adriana veritabila am fugit pana la urma de astfel de ”barbati” si am ramas doar cu amintirea florilor. Hmmm, ciudat. Si ale mele tot de salcam erau, ca mi-amintesc de un mai, sau poate ca nu? Vienela, esti minunata!
Oare daca scriu si eu una maine,tot cu salcami? Dar extra concurs ca nu ma pricep la date tehnice?Te pup ,Vienela…iar…
Poti scrie cand doresti. E destul de simplu sa pui link in postare catre Mirela (selectezi in postare numele Mirela, mergi pe blogul ei si iei linkul de la articolul cu povestea parfumata- sau chiar de aici, dand clic dreapta pe numele Mirela, apoi pui linkul la tine. Cand scrii postarea pe blogspot ai sus LINK. Dai clic acolo dupa ce ai selectat cuvantul/cuvintele si pui linkul in spatiul care iti apare-catre ce adresa URL trebuie sa faca directionarea acest link?.
Doamne,Maica Domnului :D La 19 ani sa ai asa relatie? Nici nu vreau sa-mi imaginez ce sot e omul ala acum,daca e.
Ceea ce am povestit aici s-a intamplat acum cateva zile, in a doua zi de Paste, cand ma intorceam de la munte. :((
Am mai auzit și eu de asemenea cazuri. E trist că încă se mai întâmplă așa ceva. Arată doar că suntem departe de evoluție…
Partea buna este ca baiatul s-a dat de gol…Daca fata are minte…
Ce sa zic?
Doamne fereste !
Eu am feta, insa mi-e mila si de baiat…
Pff ce intamplare! Ma bine miros doar salcam o viata intrega decat o podoaba ca nenea asta..
Cred că fata asta e masochistă. Probabil că nu a fost prima izbucnire a “bărbătuşului”, iar ea a acceptat starea asta de lucruri. Ăştia doi se merită unul pe altul. E perechhea perfectă de sado-maso, pentru că genul ăsta de comportament nu se referă neapărat la prestaţiile sexuale ale celor doi, ci la relaţiile de subordonare şi ordonare din cuplu.
Hello…pai tipul nu are decat 19 ani. E un copil. Plus acum o are si pe amarata asta legata de gatul lui ca o piatra de moara, dupa cum o si resimte. Normal ca se simte frustrat pt ca nu e in stare sa fie raspunzator pt altcineva si totusi se simte raspunzator pt soarta ei pt ca si-a asumat aceasta raspundere ca un prost. De ce naiba o fi fost atat de dobitoc sa se lege la cap la numai 19 ani, naiba stie. Probabil din cavalerism prost inteles. In nici un caz nu m-a frapat, asa cum e relatata povestea, ca un fel de tip care e din fire dominator, ci ca un tip imatur care se simte total depasit de situatie. Tipetele lui insisi arata cat de disperat de neputicios si de incompetent se simte fata de aceasta raspundere pe care si-a asumat-o mult prea devreme. Iar faptul ca fata aia la 19 ani, varsta la care teoretic ar trebui sa fie totusi mai matura decat un baiat de 19 ani, nu e in stare sa intelega chestia asta ci sta asa ca o vitica dusa la taiere visand la cineva care sa o lase sa-si cumpere parfumuri scumpe (din ce bani ? ca nu se pare ca au serviciu nici unul ?), plus eventual sa-i umple contul de mobil astfel incat sa poata discuta in voie cu cine doreste, asa ca mama si ca tata pana atunci probabil…zau, pai de unde bani la 2 copii de 19 ani fara nici o sursa de venit decat probabil ce le dau parintii…are dreptate si tipul ala cand i zice ca nu e nici ea in stare de prea mare lucru si ca este si ea la fel de imatura ca si el. Desigur nu este primul si ultimul cuplu care se agata in disperare unul de altul pt cine stie care motive obscure cand in realitate sunt total non-functionali ca adulti independenti autonomi. Tipul ala macar parea ca stie ce vrea, deci el singur poate ca s-ar mai fi descurcat cum s-ar mai fi descurcat in viitorii ani daca nu se lega la cap cu tipa asta. Ea nici macar nu pare ca stie ce vrea, pare total pe dinafara, si mie asta mi se pare si mai grav la o persona de sex feminin de 19 ani, pt ca totusi la 19 ani se presupune ca o fata trebuie sa fie ceva mai matura decat un baiat.
(Desigur, am comentat asa cf cum mi-am formulat eu impresiile cf cum fost relatata aceasta poveste. Alte cazuri si alte povesti or fi alt fel, si e posibil sa ma fi indemnat sa-mi formulez alt fel de impresii.)
Plus relatia dintre ei mi se pare cvasi-fraterna. E ca si cum un frate mai mare, se simte raspunzator de soarta unor frati mai mici, atunci cand parintii nu sunt acolo, si e o pozitie de stress pt acel frate mai mare pt ca nu are nici experienta nici mijloacele necesare pt a-si impune vreo autoritate. Si e la limita cu o situatie abuziva, intr-adevar, dar care porneste din faptul initial ca si acest baiat pare ca a fost oarecum neglijat si lasat sa se descurce singur, desi nu mi se pare de tip delincvent, ci numai ultra-super stressat, si pare ca se zbate singur intr-o siituatie in legatura cu care habar nu are ce sa faca. Desigur, lucrul cel mai util pt toata lumea ar fi ca el sa renunte a-si mai asume raspunderea pt aceasta fata. Bineinteles ca, dupa aia, ea se va simti abandonata, etc.
In plus, nu inteleg de ce majoritatea comentatorilor s-au repezit cu sfaturi catre fata cand e clar ca ea e ne-educabila in etapa de fata, ca daca nu a invatat pana la 19 ani cine e si ce vrea, in afara de fapul ca doreste sa fie ocrotita, mai greu sa-si dea seama dupa aia in ritm accelerat, adica nu exista vreo sansa ca ea sa-si transforme firea total pasiva si de lipitoare in viitorii minim 5 ani. El, fiind inca in formare, mai are o sansa, daca i se comunica cat se poate de clar ca trebuie sa se desprinda de aceasta fata cat mai curand posibil, si ca asta e atat spre binele lui cat si pt binele ei. El mi se pare, in aces sens, inca educabil, imbunatatilbil, maturizabil, pe cand ea mult mai putin, cel putin nu fara a intalni si razbate prin diverse greutati de una singura in mod independent, lucru pt care pare destul de clar ca nu este motivata decat la figurat, de a face pe suferinda masochista, dar asta la 19 ani e deja aproape patologic si nu are sansa sa se schimbe in bine la ea decat mult mai tarziu, probabil cam dupa 36 de ani, iar inainte de asta sansele ca ea sa se maturizeze cat de cat mi se par mult mai slabe, mai ales ca pare in stare de a atrage diversi ocrotitori mai mult sau mai putin competenti care ii vor intarzia astfel drumul personal catre maturizare relativ adulta. De aia nici nu merita ca efortul prioritar de interventie sa fie dirijat asupra ei, si probabil tot de aia lumea din jur care era martor radea in loc sa se indigneze, pt ca lucrul asta se simte aprobabil in atmosfera din acel loc, ca nu parea caz de abuz iminent ci era vorba de o problema care er aclar pe cale de a se croniciza. Sorry, nu mi-a incasunat pe aceasta fata, este si ea o fata oarecare, care probabil merita sa fie tratata cu mai multa gentilete, numai ca problema e ca nu s-a nascut printesa ci s-a nascut om al muncii de clasa mijlocie, si de aia trebuie sa depuna contributia necesara, care nu include primit bani pt parfumuri de la diversi ci include, in secolul 21, ca ea sa fie in stare sa castige bani astfel incat sa-si poata cumpara parfumurile pe care si le doreste, iar ce e cadou sa fie basca, pt ca altfel daca sta dupa parfumuri de la altii, exista risc real sa primesca mai mult suturi in spate decat parfumuri si tot pt ea va fi destul de rau, si ast achiar fara sa fie neaprat vina ei, sau a parintilor ei care si-au dorit-o desigur printesa, dar pt ca asta e situatia. Numai ca ea nu cred ca pare in stare de a asculta acest mesaj fiind atat de dusa in lumea unor vise de copil de maxim 12 ani, atat mi se pare varsta ei emotional-functionala, de numai 12 ani, nu de 19. El, parand cat de cat de 19 ani, mai are cativa ani sa se formeze, deci meriita sprijinul si sfatul adecvat, sa-si vada de treaba si de viata lui. Asta e parerea mea sincera bazata pe acestq poveste, chiar daca oi fi ultra-subiectiv, desi nu cred ca sunt chiar asa de subiectiv, pt ca mie nu imi plac cazuriile de copii imaturi si/sau stressati, indiferent de ca sunt fete sau baieti.
De doua ori am gasit ideea in raspunsul dvs. la 19 ani fata ar trebui sa fie mai matura decat un baiat de 19 ani. Am o nelamurire. De ce? La baieti se formeaza mai greu legaturile neuronale? Au un deficit de ceva care le impiedica dezvoltarea? Si nu spun asta ca vreun aparator al femeilor, e nedrept sa consideri ca la aceeasi varsta un baiat este mai putin dezvoltat psihic decat o fata nu?
Dar treaba asta e cunoscuta si relativ bine caracterizata de mult timp. Femeile se maturizeaza (social + in cuplu) mai rapid decat barbatii. Pe motiv de presiuni sociale, dar si genetice. Nu suntem egali biologic. Sunt alti hormoni acolo si, ne place sau nu, cu totii suntem hormonii nostrii. Legaturile neuronale n-au legatura cu maturizarea in mod direct. Nu se formeaza mai greu, dar se formeaza altele (prina alte zone, in alt fel, etc). Prezenta testosteronului face diferenta mare. Si diferenta asta mare este accentuata de presiunile + asteptarile societatii.
Pe scurt suntem egali (cele doua sexe) dar doar ca “oportunitati” de dezvoltare, sociale si in cariera (sau, ma rog, spre asta se aspira in lumea civilizata). Biologic nu suntem egali. Unde-s unii superiori ca forta sau abstractizare, altele sunt superioare ca responsabilizare, fuzzy logic, interactie sociala. Evident acum ca nu zic ca nu exista exceptii in ambele cohorte, dar alea-s pe la dreapta sau stanga distributiei.
Sunt absolut de acord cu Rudolph. Tipul e pusti. Si nici macar nu e cel mai rau tip de pusti, din contra. E ambitios si stie ce vrea, nu e nici pierde vara, nici inertial, nici iresponsabil si mai ales NU E PAMAPALAU legat de rochia mamei. In plus doreste ca fata sa fie independenta si sa faca o cariera sa aiba banul ei. Mi se par mult mai rai aia care opresc evolutia unei femei fiindca-s nesiguri pe ei si vor ca amarata aia sa depinda de ei. Fata e slaba si insusi faptul ca accepta sa stea cu el arata ca tipul ii ofera ceva din ce ea are nevoie. Problema e ca e plina lumea de barbati copii care vor o sotie care sa-i lugu-lugu si pupe pe bube si care sa le rezolve belelele. Asa…ca un fel de continuare de mama. Astia sunt niste nevolnici. O iubita/sotie NU E MAMA. E partener egal cu atributii diferite (fiecare partener preia obligatii dupa capacitatile cu care a fost inzestrat natural [precizez ca nu ma refer la impartirea tipica femeie-barbat ci chiar la aptitudinile native ale persoanelor sin cuplu]). Pe de alta parte o partenera/iubita/sotie NU e nici copil. Ea, fata din poveste, accepta si se lasa sa fie trecuta pe pozitia de copil. Inseamna ca-i si convine. E o situatie calduta in care face doar ce i se spune deci nu suporta ea consecintele. Iar el, baiatul e covarsit de atributii fiindca e inca plod. Ii e frica ca daca nu o impinge de la spate si fata “cade la medicina” va fi vina lui, responsabilitatea lui. Tipul e ca un tata nevricos. Ca e pusti. Are toate sansele, cu ceva educatie si mai multa incredere in sine sa ajunga de fapt un barbat foarte bun. Responsabil, nu nevolnic. Dar cu alta femeie. Mai hotarata. Pe de alta parte ma indoiesc ca genul ala de gasculita inertiala va gasi sau macar VA CAUTA vreodata un altfel de barbat. Adica mereu va voi unul care sa-i fie tata. Fiindca ii e comod cu un “tatuca” care sa o scuteasca de frica deciziilor…
Marturisesc ca ma aflu pe undeva, pe la mijloc. Desigur ca iesirile baiatului sunt exagerate…dar mie mi-ar fi dat ocazia sa rad si sa tot rad. Si ea pare bleaga…cam prea bleaga. De fapt are o blegeala data doar de indragosteala caci pare foarte indragostita. Sunt copii, in crestere, in formare de caractere… Cred ca le va trece. Cel putin asa sper. :)
Dar decat sa fie unii care doar asteapta totul de la parinti…parca e preferabil un pusti din asta, ambitios. Care insa sa mai invete sa se poarte in societate. Posibil ca peste 5-6 ani sa fie amandoi complet schimbati.
Oricum…e clar ca “spectacolul” a fost de un grotesc generator de hohote de ras. Si de un articol foarte rumos :)
*frumos :)
Hai sa fim seriosi… daca la 19 ani inca esti un educabil la capitolul 7 ani de-acasa atunci parintii au fost doar de forma sau cel mult lipsa la apel.
Absolut nimic din comportamentul lui nu tine de bunul simt sau de buna crestere. C-o fi ambitios, posibil. C-o fi stiind ce vrea? Si asta e posibil. Insa nu poti spune defel ca stie cum sa se comporte intr-un tren plin cu calatori sau ca stie cum sa se comporte in cuplu. Si daca tot veni vorba de cuplu, in material se zice ca erau impreuna de un an. Daca frumusetea iubirii de inceput, cind doresti sa ai cit mai multe momente frumoase si de intimitate(nu neaparat sexuala) cu cel iubit, dupa un singur an s-a transformat intr-o relatie de control, puneri la punct si rabufneli, atunci acolo iubire n-a fost.
Pentru mine una, ambitia si determinarea sunt egale fix cu un ceva maro si mirositor daca nu sunt cladite si pe un caracter care s-a/se dezvolta(t) frumos.
Fetelor care suportă un astfel de comportament, cel mai adesea, le place să fie călcate în picioare. Ah, ce mascul feroce!
Sunt doi tâmpiţei…