Scoarța terestră

:Pentru alte utilizări ale termenului Scoarță, vezi Scoarță (dezambiguizare).

Schema simplificată a scoarței terestre:
1. crusta continentală;
2. crusta oceanică;
3. mantaua superioară

Scoarța terestră este învelișul solid exterior al Terrei, partea superioară a litosferei, având o grosime variabilă (10km sub oceane) - 120km (placa continentală). Ea se desfășoară între exteriorul Pământului și discontinuitatea Mohorovicič cu grosimea de aproximativ 100km. Cea mai mare parte a scoarței este acoperită de hidrosferă, iar cea mai mică este sub influența atmosferei.

Scoarța terestră cuprinde:

pătura sedimentară, cu grosimi de până la 15.000 m în regiunea munților tineri, dar foarte subțire mai subțire sub oceane
pătura granitică, alcătuită din granituri, granodiorite, gnaisuri, are grosimi de până la 15.000 m sub continente și ajunge până la 60.000 m în regiunea munților tineri, iar sub oceane este discontinuă sau chiar lipsește
pătura bazaltică, care are grosimi în jur de 17.000 m sub uscat, ajungând la 5.000 m sub oceane.

Scoarța terestră are în componență o multitudine de minerale, unde metalele și metaloizii reprezintă o parte însemnată. Astfel, 24% din scoarță este constituită din doar 6 metale: fier, aluminiu, sodiu, calciu, potasiu și magneziu. Partea cea mai mare din scoarță este formată din silicați și oxigen, cam 74%, și doar 2% rămâne a fi constituit din alte 84 de elemente chimice.

Bibliografie

de Peter Nikolaus Caspar Egen: Die Constitution des Erdkörpers und die Bildung seiner Rinde. Büchler, Elberfeld 1840. Format:ULBDD
de László Egyed: Physik der festen Erde. 370 S., Akadémiai Kiadó, Budapest 1969.
de Astrogeodäsie|Astronomische und physikalische Geodäsie. 871 S., JEK Band
de Walter Kertz: Einführung in die Geophysik. Teil I. Hochschul-TB, 240
de
en doi:10.1016/0031-0182(89)90184-3.

Legături externe

de Der Oberrheingraben. Grosimea scoarței Pământului.

Vezi și

Acest articol despre geologie este deocamdată un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui.