Regatul Georgiei
| Regatul Georgiei | |||||
| საქართველოს სამეფო Sakartvelos samepo | |||||
| — Monarhie — | |||||
| |||||
| |||||
_Sphere_of_influence.png) | |||||
| Capitală | Kutaisi (1008-1122) Tbilisi (1122-1490) | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| Limbă | Georgiană | ||||
| Religie | Creștinism-Ortodox | ||||
| Guvernare | |||||
| Formă de guvernare | feudal monarchy[*] | ||||
| Rege | |||||
| - 978-1014 | Bagrat al III-lea (primul) | ||||
| - 1446-1465 | George al VIII-lea (ultimul) | ||||
| Istorie | |||||
| Epoca istorică | Evul Mediu | ||||
| Stabilirea regatului | 1008 | ||||
| Dominația mongolă | martie 1238 | ||||
| Dominația triburilor turco-mongole | noiembrie 1386 | ||||
| Colapsul | 1490 | ||||
| În prezent parte din | |||||
 Georgia Armenia Azerbaijan Iran Turcia Rusia | |||||
Modifică date / text  | |||||
Regatul Georgiei (georgiană საქართველოს სამეფოSak’art’velos Samep’o) a fost un regat medieval stabilit în 975 de către Bagrat al III-lea. Acesta a înflorit pe parcursul secolelor XI și XII, așa-zisa Epocă de aur din istoria Georgiei. Acesta a căzut sub dominația invaziei mongole în secolul XII, dar și-a re-afirmat suveranitate începând cu anii 1340. Reânceperea invaziilor turco-mongole începnd cu 1386 au condus la colapsul final al regatului în anarhie începând cu 1466 și la recunoașterea reciprocă a regatelor din componenta acesteia, Kartli, Kaheti și Imereti ca state independente, între anii 1490 și 1493. Un stat georgian unificat nu s-ar fi putut realiza până în 1762, când regatele Kartli și Kaheti s-au unit pentru a forma Regatul Kartli-Kaheti. În 1810, statul a fost anexat de către Imperiul Rus și a rămas sub dominație rusă (mai târziu sovietică) până în 1991, când s-a format Georgia din prezent.
Origini
[modificare | modificare sursă]Ascendența dinastiei Bagrationi poate fi urmărită spre secolul VIII, când au venit pentru a conduce Tao-Clarjetia. Restaurarea regalității georgiene a început în anul 888, când Adarnase al IV-lea și-a luat titlul de „Rege al georgienilor”. David al II-lea, care aparținea dinastiei Bagrationi, conform tradiției georgiene, descindea din regele David Psalmistul. Acest lucru poate explica apariția harpei și a praștiei pe stema regală a dinastiei.[1] Regatul Georgiei s-a stabilit în 1008. În acest an Bagrat al III-lea, fiul lui Gurgen al II-lea, devine conducătorul Regatului Georgiei de Vest, care includea Principatele Imeriti, Mingrelia, Abhazia, Guria și Svanetia. Mama lui Bagrat a fost regina Guranduht, o fiică a lui George al II-lea al Abhaziei.
Epoca de Aur
[modificare | modificare sursă]
.jpg)
Regatul unificat și-a menținut independența precară față de Imperiul Bizantin și față de Imperiul Selgiuc de-a lungul secolului XI, și a înflorit sub domnia lui David al IV-lea (1089–1125), care a respins atacurile selgiucizilor și a terminat esențiala unficare a Georgiei prin recucerirea Tbilisiului în 1122.
Odată cu declinul puterii bizantine și cu dizolvarea Marelui Imperiu Selgiuc, Georgia a devenit una dintre cele mai proeminent popoare creștine din Orientul Mijlociu, imperiul său pan-caucazian,[2] întinzându-se la lungimea maximă a granițelor sale, de la Caucazul de Nord către Iranul de Nord și partea vestică a Anatoliei. În ciuda incidentelor repetate de certuri dinastice, regatul a continuat să prospere în timpul domniei lui Demetriu I (1125–1156), George al III-lea (1156–1184) și în special, în timpul domniei fiicei lui, Tamara (1184–1213). Odată cu moartea lui George al III-lea, dinastia s-a stins pe line bărbătească și a continuat, din mariajul reginei Tamara, cu prințul alaun, David Soslan, un descendent reputat al familiei Bagrationi.
Dominația mongolă
[modificare | modificare sursă]În 1220, în urma invaziilor mongole în teritoriul transcaucazian, „epoca de aur” a regatului ia sfârșit, partea estică a Georgiei devenind vasală hanatului mongol Il. Însă regatul Imeriti, situându-se în partea vestică a Georgiei, a rămas independent sub domnia unei linii separate a Bagrationilor. În timpul lui George al V-lea (1314–1346) a existat o perioadă de renaștere, dar atacurile cuceritorului turc, Timur Lenk, dintre 1386 și 1403, a introdus regatul într-o situație proastă din punct de vedere economic și al dezvoltării culturale din care nu și-a revenit niciodată.
Ultimul rege al Georgiei unite a fost Alexandru I, a cărui fii au divizat regatul în mai multe principate disputate.
Cronologie
[modificare | modificare sursă]- Bagrat al III-lea (1008-1014)
- George I (07.05.1014-16.08.1027)
- Bagrat al IV-lea (16.08.1027-24.11.1072)
- George al II-lea (1072-1089)
- David al IV-lea (1089–1100)
- Demetriu I (1125–1154 și 1255-1256)
- George al III-lea (1156–1184)
- Tamara (27.03.1184–18.01.1213)
- George al IV-lea (18.01.1213-18.01.1222/1223)
- Rusudan (1223-1245)
- David al VI-lea (1245-1259)
- David al VII-lea (1247-1270)
- Demetriu al II-lea (1270-1289)
- Vakhtang al II-lea (1289-1292)
- David al VIII-lea (1292-1302 și 1308-1311)
- George al V-lea (1299-1302 și 1314–1346)
- Vakhtang al III-lea (1302-1308), (n. 1276 - d. 1308)
- David al IX-lea (1346-1360)
- Bagrat al V-lea cel Mare (1360-1393?)
- George al VII-lea (1393-1407)
- Constantin I (1407-1411)
- Alexandru I cel Mare (1412-1442)
- Vakhtang al IV-lea (1442-1446)
- George al VIII-lea (1446-1465)
- Bagrat al VI-lea (1466-1478)
- Alexandru al II-lea (1478)
- Constantin al II-lea (1478-1505)
- David al X-lea (1505-1525)
- George al IX-lea (1525-1527/1534)
- Luarsab I (1527-1556/1534-1558)
- Simon I cel Mare (1556-1569 și 1578-1599)
- George al X-lea (1599-1606)
- Luarsab al II-lea (1606-1615)
- Bagrat al VII-lea (1615/1616-1619)
- Simon al II-lea (1619-1630/1631)
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ Wardrop, John Oliver (). The kingdom of Georgia; notes of travel in a land of woman, wine and song, to which are appended historical, literary, and political sketches, specimens of the national music, and a compendious bibliography.
In 1089 David II, of the Bagratid line, descended, if we are to believe tradition, from David the Psalmist (note the harp and the sling in the royal arms of Georgia), as well as from Pharnavaz, came to the throne.
- ^ Georgia, Encyclopædia Britannica
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Wardrop, John Oliver (1888). The kingdom of Georgia; notes of travel in a land of woman, wine and song, to which are appended historical, literary, and political sketches, specimens of the national music, and a compendious bibliography (în engleză) (ed. limited). Londra: Publisher London, S. Low, Marston, Searle & Rivington. p. 294. Accesat în 21. Parametru necunoscut
|lunăaccesare=ignorat (ajutor); Parametru necunoscut|anaccesare=ignorat (ajutor); Verificați datele pentru:|access-date=(ajutor)