Sari la conținut

Maximă (filozofie)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

O maximă reprezintă un enunț formulat concis, exprimând un principiu etic, o normă de conduită[1]. Termenul își are etimologia în termenul de origine franceză maxime și în termenul latin maxima, scurtat din expresii precum maxima propositio, maxima sententarium[2].

Deontologia kantiană

[modificare | modificare sursă]

În etica deontologică, maximele sunt principii subiective de a acționa: „exprimă regula practică care determna rațiunea conform condițiilor subiectului”. Diferența dintre maxime și legi este accea că „principiile practice sunt judecăți care cuprind o determinare universală a voinței, căreia îi sunt subordonate mai multe reguli practice. Ele sunt subiective sau maxime, cînd condiția este considerată de către subiect ca valabilă numai pentru voința lui; dar sunt obiective sau legi practice, cînd condiția e recunoscută ca obiectivă, adică valabilă pentru voința oricărei ființe raționale”. În cazul imperativelor, ele „sunt deci valabile obiectiv și diferă total de maxime, care nu sunt decît principii subiective”[3]. Imperativul categoric formulat de Immanuel Kant în lucrarea Întemeierea metafizicii moravurilor este cel mai cunoscut exemplu de poruncă: „Acționează numai conform acelei maxime prin care poți vrea totodată ca ea să devină o lege universală[4].

Cunoașterea personală

[modificare | modificare sursă]

Michael Polanyi în munca sa pe domeniul cunoașterii tacite a evidențiat importanța maximei atât în modurile cunoașterii implicite, cât și în cele explicite: „Maximele sunt reguli, aplicarea corectă a acestora face parte din arta lor... Maximele pot funcționa doar în cadrul unei cunoașteri personale"[5].

  • Kant, Immanuel, Critica rațiunii practice, trad. Nicolae Bagdasar, Ed a-2-a, Bucuresti, Universal Enciclopedic Gold, 2010
  • Kant, Immanuel. Întemeierea metafizicii moravurilor, Ed. IRI, București, 1995

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ Maximă pe dexonline.ro
  2. ^ Etimologia termenului maxima pe etymonline.com
  3. ^ Kant, Immanuel. Întemeierea metafizicii moravurilor, pag. 49
  4. ^ Kant, Immanuel, Critica rațiunii practice, pag. 231
  5. ^ Quoted in Guy Claxton, Live and learn (1992) p. 116