Dominique de Villepin

Dominique de Villepin
Date personale
Nume la naștere	Dominique Marie François René Galouzeau de Villepin
Poreclă	Néron
Născut	14 noiembrie 1953 (70 de ani) Rabat, Maroc
Părinți	Xavier de Villepin[*][[Xavier de Villepin (politician francez)|​]] Yvonne Hétier[*][[Yvonne Hétier |​]]
Frați și surori	Patrick de Villepin[*][[Patrick de Villepin (Member of the Court of Auditors and President of companies in France)|​]] Véronique Albanel[*][[Véronique Albanel (French official and philosopher)|​]]
Căsătorit cu	Marie-Laure de Villepin
Copii	Marie de Villepin Arthur de Villepin Victoire de Villepin
Cetățenie	Franța
Religie	romano-catolic
Ocupație	politician diplomat scriitor avocat
Limbi vorbite	limba franceză
Al 167-lea Prim Ministru al Franței
În funcție 31 mai 2005 – 17 mai 2007
Precedat de	Jean-Pierre Raffarin
Succedat de	François Fillon
Ministru de interne
În funcție 31 martie 2004 – 31 mai 2005
Precedat de	Nicolas Sarkozy
Succedat de	Nicolas Sarkozy
Ministrul Afacerilor externe
În funcție 7 mai 2002 – 31 martie 2004
Precedat de	Hubert Védrine
Succedat de	Michel Barnier
Premii	Ordinul Național de Merit în grad de Mare Cruce[*]​ (1 decembrie 2005) Ordinul Lituanian „Marele Duce Gediminas” în grad de Mare Ofițer[*]​ Ordinul Norvegian Regal de Merit în grad de Mare Cruce[*]​ II šķiras Triju Zvaigžņu ordenis[*][[II šķiras Triju Zvaigžņu ordenis |​]] prix de la langue française[*][[prix de la langue française (French literary award)|​]] (2003) Ordinul Prințul Henric în grad de mare cruce[*]​ Ordinul național „Steaua României” în grad de Mare Ofițer[*]​ Ordinul de Merit al Lituaniei[*]​ Krzyż Wielki Orderu Zasługi RP[*][[Krzyż Wielki Orderu Zasługi RP |​]] ...mai multe...
Partid politic	République solidaire
Alma mater	Institut d'études politiques de Paris Universitatea din Paris Școala Națională de Administrație din Franța (1980) Universitatea Paris Nanterre Universitatea Paris 2 Panthéon-Assas Liceo Stendhal[*][[Liceo Stendhal (French international school in Milan, Italy)|​]]
Prezență online
cont Twitter

Dominique Marie François René Galouzeau de Villepin (n. 14 noiembrie 1953, Rabat) este un om politic, diplomat, scriitor și avocat francez. Între 31 mai 2005 și 17 mai 2007 a deținut funcția de premier al Franței.

S-a născut la Rabat (Maroc). Tatăl său, Xavier de Villepin, a fost ambasador și senator de centru ales de francezii din străinătate până în septembrie 2004.

Din punct de vedere politic, are o legătură cu Jacques Chirac din anii 1980. Villepin nu a fost numit niciodată în vreo funcție prin vot popular, în schimb a declarat în 2005 că nu exclude candidatura sa în contextul alegerilor prezidențiale din 2007.

Cunoscător al istoriei lui Napoleon Bonaparte, el a publicat o serie de texte despre acesta, printre care și cartea "Cele cinci zile", care relatează perioada în care împăratul a reobținut puterea după ce a evadat din exil.

Parcurs

Carieră profesională

Dominique de Villepin a studiat la Institutul de Studii Politice din Paris și a frecventat cursurile ENA (École nationale d'administration) (promoția Voltaire). Este licențiat în drept și litere. După terminarea studiilor, Villepin a îmbrățișat o carieră în diplomație. Funcțiile deținute de către el au fost:

• Secretar pentru afaceri africane (1980-1984)
• Consilier secund în cadrul Ambasadei Franței la Washington (1984-1989)
• Consilier în cadrul Ambasadei Franței la New Delhi (1989-1992)
• Director adjunct pentru probleme africane la Paris (1992-1993)

Cariera de ministru

• 1993-1995 : director al cabinetului Ministrului Afacerilor Externe Alain Juppé.
• mai 1995 - mai 2002: secretar general al Președinției.
• mai 2002 - martie 2004: Ministru al Afacerilor Externe.
• 31 martie 2004: Ministru de Interne
• 31 mai 2005: Prim-ministru, numit după eșecul referendumului despre Constituția Europeană, ca înlocuitor al lui Jean-Pierre Raffarin.

Citate

"Varianta războiului pare la prima vedere cea mai rapidă. Dar să nu uităm că odată câștigat războiul, va fi necesară reconstrucția țării" (în consiliul de securitate al ONU la 14 februarie 2003 înainte de invadarea Irakului de către forțele Coaliției, căreia i s-a opus în numele Franței, cu sprijinul lui Joschka Fischer).