Blocul răsăritean
În timpul Războiului Rece, termenul blocul răsăritean (numit și blocul sovietic sau blocul de Est) era folosit pentru a defini Uniunea Sovietică și tările aflate sub dominația sa din Europa Centrală și Răsăriteană (Bulgaria, Cehoslovacia, Germania Răsăriteană, Ungaria, Polonia, România și – până la începutul anilor 1960 – Albania). "Blocul răsăritean" este de asemenea un alt nume pentru Pactul de la Varșovia (alianță militară condusă de URSS) sau pentru CAER (organizație economică internațională a statelor comuniste).
Republica Socialistă Federală Iugoslavia (RSFI) nu a fost niciodată parte a Pactului de la Varșovia. Deși era un stat comunist, conducătorul țării, mareșalul Josip Broz Tito, a ajuns la putere datorită luptei partizanilor din timpul celui cel de-al Doilea război mondial, nefiind instalat la conducere de Armata Roșie, astfel nefiind dator în nici un fel sovieticilor. În timpul Războiului Rece guvernul iugoslav a stabilit statulul de neutralitate în conflictul est-vest, RSFI-ul fiind unul dintre fondatorii Mișcării de Nealiniere.
În mod similar, guvernul albanez stalinist a cucerit puterea fără ajutorul Armatei Roșii. Albania (mai precis, Republica Populară Socialistă Albania) a rupt legăturile politice cu URSS, ca urmare a rupturii sino-sovietice, aliindu-se cu Republica Populară Chineză și urmând exemplul politicii antirevizioniste a acesteia din urmă.
Națiunile din blocul răsăritean au fost menținute în sfera de influența sovietică prin amenințarea forței militare, folosite de mai multe ori până la prăbușirea Uniunii Sovietice:
- revolta populară anticomunistă est-germană (16–17 iunie 1953);
- Ungaria a fost invadată de Armata Roșie în 1956, după răsturnarea guvernului prosovietic maghiar de către un cabinet comunist mai democratic, care căuta o cale de dezvoltare independentă de Moscova.
- Atunci când Partidul Comunist Polonez a încercat să-l aleagă în fruntea sa pe Władysław Gomułka, armata sovietică prezentă în țară a remis un ultimatum (1956), prin care cerea renunțarea la numirea sus-numitului sau amenința să zdrobească Polonia cu tancurile sovietice.[1]
- Cehoslovacia a fost de asemenea invadată în 1968, după o perioadă de liberalizare cunoscută cu numele de "Primăvara de la Praga". Ultima invazie a fost oficializată în politica externă sovietică ca "Doctrina Brejnev".
Spre sfârșitul anilor 1980, Uniunea Sovietică a relaxat controlul asupra Europei Răsăritene și le-a permis țărilor-satelit o mai mare libertate de mișcare în domeniul politicii interne.
La sfârșitul anului 1989, toate regimurile comuniste din Europa de Est s-au prăbușit rând pe rând, ba pașnic (ex.: Cehoslovacia), ba violent (ex.: România, Iugoslavia).
 |
 |
|---|
 |
 |
|---|
Vezi și
[modificare | modificare sursă]Note
[modificare | modificare sursă]Lectură suplimentară
[modificare | modificare sursă]- The Other Europe, Jacques Rupnik, Pantheon Books, 1989
- Central and East European Politics: From Communism to Democracy, Sharon L. Wolchik, Jane Leftwich Curry, Rowman & Littlefield, 2011
- The Politics of the European Communist States, Ghiță Ionescu, Weidenfeld, 1976
- The break-up of the Soviet Empire in Eastern Europe, Ghiță Ionescu, Editura Penguin Books, 1965
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- Candid photos of the Eastern Bloc septembrie-decembrie 1991, ultimele luni de existență ale URSS
- Proiectul fotografic "Blocul răsăritean" Arhivat în , la Wayback Machine.
- „Comunistele“, moartea unei ere, 9 noiembrie 2008, Matei Udrea, Evenimentul zilei
- Mișcarea comunistă în "țările frățești"[nefuncțională], 8 mai 2009, Cristina Diac, Ilarion Tiu, Jurnalul Național
- Sub lupa Occidentului[nefuncțională], 30 mai 2005, Jurnalul Național
