Alfabetul grec este o culegere a celor 24 de litere folosite pentru a scrie în limba greacă din secolul VIII î.Hr. până astăzi. Este primul și cel mai vechi alfabet care notează fiecare vocală și fiecare consoană cu semne separate. Începând din secolul II î.Hr. literele grecești au fost folosite și pentru a marca numerele.
Alfabetul grec își are originile în alfabetul fenician și nu este legat de scrierea liniară B sau alfabetul silabic cipriot, sistemele folosite anterior pentru a reprezenta limba greacă în scris. A dat naștere mai multor alfabete folosite în Europa și Orientul Mijlociu, inclusiv cel latin și cel chirilic. În afară de funcția sa de reprezentare scrisă a limbii grecești, literele alfabetului grec sunt folosite azi ca simboluri în matematică și alte științe exacte.
Literele grecești sunt folosite deseori în notația științifică, mai ales în algebră, geometrie și fizică:
Unghiurile sunt notate cu θ (teta mic) sau α (alfa mic).
Litera Δ (delta mare) este folosită pentru a desemna un interval, dar și pentru a rezolva o ecuație algebrică de gradul al II-lea (discriminantul ecuației).
Litera ε (epsilon mic) este folosită pentru a desemna valorile neglijabile (cantități mici).
Litera π (pi mic) este utilizată în matematică pentru a desemna raportul dintre circumferința unui cerc și diametrul său, având valoarea numerică de aproximativ 3,1415926536.