Monday, June 22, 2015
Thursday, September 25, 2014
Thursday, June 20, 2013
Discuţia
asta mi-a fost inspirată de Gelu Colt (La printarie), prin postarea lui de pe
Mirajul Fotografiei (Facebook), discuţie la care au participat mai mulţi:
“Fotografia alb negru câştigă
din ce în ce mai mult teren în detrimentul fotografiei color. Să fie oare o întoarcere
în timp, o modă de moment? Uneori sunt mai spectaculoase dar de cele mai multe
ori mie-mi dau o notă pesimistă pe lângă dramatismul care emană din mai toate
fotografiile. Nu-mi amintesc să fi vazut o fotografie alb-negru cu un zâmbet
larg.”
Din
punctul meu de vedere, fotografiile a/n nu sunt triste deloc. Nici cele color. Fotografiile prezintă o bucăţică
de lume privită prin ochii fotografului. Dacă fotograful vrea să arate ceva urât,
o poate face la fel de puternic şi color şi alb/negru.
Îmi imaginez că gunoaiele pozate color sunt la fel de triste şi puternice ca şi
atunci când sunt sunt trase a/n. Cred, de asemenea, că anumite poze se văd mai
bine a/n iar altele color. Când prelucrezi o poză a/n (azi, când este doar o opţiune
de prezentare) vrei să scoţi din joc culoarea, vrei să simplifici mesajul sau
mai degrabă calea privitorului către mesaj. Dai creierului mai puţin de
procesat, înlături ce nu e necesar în viziunea ta. Cam ca şi cropul în jurul
subiectului.
Când vrei să pui mesaj şi în culoare... pui mesaj în culoare.
Îmi
imaginez că poza asta nu avea acelaşi impact color:
şi
nici asta alb-negru: https://www.facebook.com/photo.php?fbid=434936726605710&set=a.226538517445533.46068.222985651134153&type=1&relevant_count=1
Monocrom
câştigă teren ca o opţiune de prezentare dar nu sunt convins că toţi ştiu ce
fac când se duc în direcţia fotografiei a/n...
[O.D.:
Culoarea
nu există . Este doar o impresie în capul nostru, o informaţie pe care creierul
o adaugă peste o imagine A/N . Aşa că , îţi trebuie o justificare şi o motivaţie
pentru o abordare color. Altfel..... "colorata mâine-i gata ".]
Aşa
este: culoarea e "doar o impresie în capul nostru"! Dar oare nu asta
e toată viaţa noastră, una a impresiilor? E mai important ce credem decât ce ştim
şi e dovedit ştiinţific, dorim ca fotografia noastră să impresioneze, ne lăsăm
conduşi de emoţii măcar din când în când ca să nu devenim maşini. Deci
culoarea e şi ea importantă în viaţa noastră. Tot ce spun
e că e mai simplu să o foloseşti, e mai justificat să o foloseşti
(culoarea). Iar justificarea vine din faptul că vedem
colorat, simţim colorat, percepţiile sunt lumea noastră fie că vrem, fie că nu.
Să scoţi culoarea fară un motiv e ca şi când ai renunţa la un simţ fară o
justificare.
Culoarea
e parte din lumea noastră. Ne e natural cu
ea nu fără ea. Eu spun că să o
elimini fără motiv, e ca şi când ţi-ai arde papilele gustative fără motiv.
Să treci o poză în a/n implică eliminarea culorii. Ca să faci asta trebuie să ai
un motiv. Cel mai bun e ca să se „ascută” celelalte simţuri şi să ajungi la
mesaj direct, fără să te „încurci” de culoare.
Percepţiile
sunt subiective, dar TOATĂ viaţa noastră e bazată pe cele 5 simţuri! TOATĂ!
Adică toată viaţa noastră e bazată pe percepţii. Adică toată viaţa noastră e SUBIECTIVĂ. Trăim în propriul punct de
vedere, în propriul punct de staţie, nu în al altuia. Problemele de comunicare
apar din cauză că uitam că punctul nostru de vedere e SUBIECTIV şi PERSONAL şi
îi dăm valoare de ADEVĂR ABSOLUT. CREDEM
(şi ce putere are a crede!) că noi avem dreptate iar celălalt nu.
...Dar
întorcându-mă la subiect... gusturile
noastre, simţul nostru artistic (şi atenţie, e un simţ nu o ştiinţă)
sunt alterate de percepţiile noastre. Şi cum văzul (colorat! Sic!) e unul
dintre simţuri iar fotografia se bazează pe acesta, ne e natural să pricepem o
fotografie color. Din cauza asta nu e nevoie să desaturam pozele. Doar că trebuie
să fim conştienţi că privitorul ia în considerare culoarea (conştient sau nu)
şi astfel o valorează. Dacă informaţia respectivă (cea de culoare) nu e necesară
pentru transportarea mesajului, şi mai ales dacă îngreunează descifrarea
mesajului, atunci e bine să o scoatem din pozele noastre. Altfel e natural să fie
acolo şi e bine să o lăsăm. ...Eu unul,
deşi avertizat de aceste considerente, mă las implicat emoţional şi uneori
oscilez între a posta o poză în varianta color sau în cea alb/negru (monocrom).
Nu vi se întâmplă la fel niciodată? Când însă priveşti poza altuia, înainte să te
implice emoţional, din considerente pur estetice, poţi spune instant dacă
preferi varianta monocromă sau cea color. În momentul doi, deja începi să judeci
implicând conştient ceea ce ştii deja şi s-ar putea să îţi schimbi opinia...
Poate
tocmai pentru că suntem obişnuiţi să vedem color, o poză a/n ne impactează mai
tare uneori. Asta înseamnă, după mine, tocmai că forma de prezentare (a/n sau color) e doar un instrument de livrare a
mesajului, nu un mesaj în sine. Dacă ne-am poziţiona în timp în vremea în
care filmul era a/n, fotografia era predominant
a/n, probabil că nu ne-ar mai impacta la fel, probabil că ar fi doar ceva
firesc şi natural, iar excepţia, extraordinarul care să ne impacteze ar fi
exact colorul.
Acum,
referitor la a şti înainte de a declanşa dacă va fi a/n sau color... cred că ar
fi bine să poţi face asta, dar mai cred că numai
cei care au o vastă experienţă în a/n pot cu adevărat să vadă asta înainte de a
declanşa. Cred că dacă eşti obişnuit să vezi color, a/n nu poate veni ca o premoniţie
înaintea declanşării, ci trebuie să fie rezultatul fie al unei analize culte,
erudite chiar, fie ca o alegere impulsivă, estetică, dar oricum, trebuie să se
întâmple în faza de postprocesare. (încă un argument pentru a trage raw!)
Unul care e obişnuit să tragă doar a/n e în măsură să vadă dacă se pretează cadrul
sau nu la asta înainte să declanşeze. Pentu noi, ceilalţi, majoritatea, cei
care mai tragem şi color şi care suntem „setaţi” să vedem lumea color, e dificil
să vedem cadrul a/n înainte de a declanşa. Spuneam că noi, doar în
postprocesare putem să luăm hotărârea corectă de a trece în a/n o poză şi asta
fie în baza educaţiei, deci raţional, cu scop clar, fie doar impulsiv, pentru că
aşa ne place mai mult, aşa o simţim. Altfel, dacă o luam înainte şi tragem a/n,
e doar noroc dacă ne iese.
Cineva
a adus ideea că nudul artistic se pretează mai bine la monocrom, că cel puţin
în acest caz e vorba de predestinare. Nu sunt de acord. Cred că vulgaritatea şi
pornografia stau în ochii şi în sufletul artistului şi al privitorului, deopotrivă.
Am văzut fine art nude şi monocrom şi color, la fel cum am văzut şi pornografie
şi color şi monocrom.
Cred
că se impune să (îmi) trag o concluzie (în cap):
Alegerea formei de prezentare a unei poze,
monocrom sau color, ţine de mesajul pe care vrem să îl inducem. Trebuie să
ţinem cont că astăzi, când lumea s-a obişnuit să „vadă” color, a/n tinde să dramatizeze,
să inducă ideea de „diferit”, uneori de „pur”, de „nealterat”, alteori de „serios”,
poate „trist”, „negativ”, „grav”, dar că în final, e doar un mijloc artistic şi
poate induce şi ideea de viaţă, veselie, optimism prin chiar serviciul de
antiteză. Şi mai concluzionez că trecerea în a/n nu te scuteşte de greşeală, nu
te face „mai artist” în exprimare. 
Wednesday, January 09, 2013
Era odată în acest parc o epavă de avion care funcţiona ca şi cofetărie pentru "pitici". Se numea Chip şi Dale. Din ea, în timp, au rămas doar veveriţele celebre. :)
Chip si Dale ( 25 de minute )
Sunday, January 06, 2013
1
(nu conteaza ca l-a fiert rosu, are zambet frumos)
2
3
4
5
6
7
8
Thursday, December 13, 2012
Sunday, December 09, 2012
Thursday, November 15, 2012
Subscribe to:
Posts (Atom)
Copyright
This work is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial-NoDerivs 3.0 Unported License.
Toate imaginile si textele nemarcate altfel, aflate pe acest site sunt proprietatea autorului şi nu pot fi folosite integral sau parţial fără permisiunea acestuia.
Posts
+Liviu+Terinte+2012.jpg)
