iPS. IOANNIS ZIZIOULAS Mitropolitul Pergamului PRELEGERI DE DOGMATICA CRESTINA ‘Traducere din limba engleza de Florin CaragiuRedactor: Elena Marinescu Traducerea 5-8 realizat dup’ originalul limba englezi: ohn D. Zizioulas, Lectures a Christian Dogiatics, ed. Douglas Knight, TéeT Clark, Londra/New York, 2008, This translation is published By arrangement with The Continue Intemational Publishing Group. © LPS. loannis Zizioutas, 2008 © Editura Sophia, pentru prezenta editie Descriorea CIP a Bibliotecii Nationale a Rominiei IOANNIS ZIZIOULAS, mitropolit de Pergam Prelegeri de dogmatics cregtind / IPS foannis Zizioulas, Mitropolitul Pergamului: trad. din tb. englez8 de Florin Caragi — Bucuresti: Editura Sophia, 2014 ISBN 978.973-136105-7 Studentilor mei de la Universitatile din Edinburg, Glasgow, King’s Coll ze Londra st TesalonicPrefata Volumul de fata contine material din conferinte- le mele privind Dogmatica Crestina, adresate stu- dentilor in teologie de la Universitafile din Edin- burg (1970-1973), Glasgow (1973-1987), Londra {King’s College, 1984, 1989-1998) gi, in sfarsit, Tesa- | Ionic (1984-1998). Aceste conferinfe au fost inregis- trate de studentii mei din Tesalonic gi au cunoscut 0 Jarga circulatie. Un grup de tineri studiogi din Gre- cia a luat initiativa de a le traduce in limba engle- 24, iar Douglas Knight le-a editat in volumul de fata. i exprim recunostinta fata de Katerina Nikolopo- ulou, Anna Nevrozidou, Thomas Dritsas si colegii lor de la Oficiul pentru Cercetari Dogmatice (OODE) fare au realizat primul text gi, de asemenea, fata de Liviu Barbu din Londra. Cat despre Douglas Knight, Murmi gasese cuvintele si-mi exprim aprecierea pen- fu munca laborioasa si, mai presus de toate, pentru €ntuziasmul cu care a editat aceste conferinte. Intro- Mucerea pe care a oferit-o cartii fi va fi neindoielnic de Alutor cititorului. Aceasti carte nu pretinde s& fie o teologie siste- “Matica si, spre deosebire de cartile mele precedente, 9M contine referiri la alti autori, cu exceptia surselor lice si patristice. Este scrisi intai de toate pentruPREEATA, studenti, cu toate ci, sper, si alfi teologi gaseasca de folo: Teologia ortodoxa din vremea noastri trebuie sd activeze intr-un context ecumenic gi deci in dialog cut alte tradifii crestine. De asemenea, nu se poate mani- festa intr-un vacuum cultural care ar ignora otientiri- le filosofice actuale si nici nu poate repeta pur si sim- plu traditiile. Din nefericire, mare parte din teologia ortodoxa de astizi nu este in fapt nimic alteeva decat istorie — un cdrturar neangajat teologic ar fi putut si intreprind’ acest gen de ,,teologie” exact la fel sau chiar mai bine. Desi acest gen de ,,teologie” pretin- de ca este fidel Parintilor gi traditiei, in realitate este contrar metodei urmate de Parintii ingisi, CSci Parintii au luerat in cadrul unui dialog constant cu orientari- le intelectuale ale timpului lor, sprea tilmaci credinta crestina lumii din jur. Exact aceasta este gi sarcina teo- logiei ortodoxe din yremea noastra. In conferintele incluse in acest volum, invatitura cresting’ este abordati ca o traditie care ajunge la noi din trecut, ins care este initerpretatd intr-un mod ce Fispunde nevoilor fiintelor umane din epoca noastra, in particular, in contextul culturii occidentale. Este 0 incereare de hermeneuticii dogmaticd, urmarind si rise punda intrebirii; cum ar fi raspuns Parintii astazi la Preocuparile noastre, asa cum sunt ele madelate de cultura apuseana? in aceasta incercare este Presupusi fidelitatea fata de istorie gi este adoptata grija de anu deviadelaea. Ceea ce nu epuizeaz scopul nostru, care este sd oferim o interpretare, mai mult decat o simpli Tepetare a doctrinei erestine. in cuvintele inspirate ale tiposatului parinte George Florovski, mesajul PArin- putea s-o 9 PREFATA filor trebuie sa fie exprimat astazi ,,intr-un asemenea fel, incat s& asigure un interes ecumenic, unul cu ade- varat universal. Inmod evident, acest lucru nu se poa- te obtine prin nici o repetare servils a literci patris- tice|..] servilitatea este strain atat Scripturii, cat si Parin{iloy..] Rasdritul trebuie si intmpine si si fac’ faf provocirilor venite din Apus, iar Apusul trebuie si acorde poate 0 mai mare atentie mostenirli Résari- tului.. Tradiia teologica trebuie si fie reintegrata, nu doar rezumata si acumulata”. Aceasta sintez meopa- tristicé', cam a numit-o Florovski, constituie misiunea la care teologia ortodoxa este chematd astizi. Aceste conferinte sunt dedicate studentilor mei de la universitatile in care au fost finute, Caci ele sunt rodul dialogului constant gi creatiy avut cu ei de-a lungul multor ani de predare, fapt pentru care dau mulfumiri $i slava din toatd inima milostivahsi Dum- nezeu, Tatilui, Fiului si Sfantului Duh + Mitropolitul loannis (Zézioutas) al Pergarmului George Forovshy, The legacy and the tsk of Oro Helagy, ta sAngican Theolgieat Review’ 31 (199) pp. 621Introducere in aceste conferinte pe tema dogmaticii crestine, renumitul teolog crestin Ioannis Zizioulas ne oferd © introducere comprehensiva in credinta crestin’. El ne arata 4 invatitura crestind cu privire la Dumne- zeu este intim legata de Biseric’, de comunitatea vie, are este intruparea dragostei si comuniunii lui Dum- nezeu. Articulandu-gi credinta sa ca doctrind, Biseri- ca di mérturie despre aceasta dragoste inaintea lumii. Induntrul acestei comuniuni fiintele umane pot par- ticipa la prietenia impartagité de persoanele Treimii, Tatil, Fiul si Sfantul Duh. Conferinele se structureazé tematic in patru capi- tole, privitoare la doctrina crestind, Dumnezeu, ico- nomia lui Dumnezeu cu privire la om si Biseric’. Zizi- oulas nu numai ci ne spune ce anume invat’ Biseri- 2, ci si insemnitatea pe care 0 are ea pentru noi. El €xpune idei profunde gi complexe cu mare naturalete, Spré a ne arata modul in care invafitura crestina inte- Bteaza dezbaterile referitoare la comuniune, libertate si personallitate. Aceste conferinte exploreaza relatia dintre o persoand cregtina si ceilalti crestini gi ne intro- duc astfel in viata gi ucenicia din comuniunea Bise- . Cum putini alfi ganditori au darul si infaiseze atat de viu importanta fundamental a comuniunii gi12 PRELEGERI DE DC AATICA CRESTINA libertatii, o expunere mai lucida gi profunda a invata- turii crestine ar fi greu de gasit DOCTRINA Doctrina crestina, care este invitatura Bisericii, confine cele afirmate de comunitatea crestina in cul- tul sdu inchinat lui Dumnezeu, Biserica ne invati ci Hristos este pururea impreuna cu Duhul Sfant si ed El poate ff cunoscut numai induntrul comunititii pe care Duhulo sfinteste in acest seop. Hristos nu poate fi izo- lat sau separat de oamenii Sai, asa incat trebuie sd-L. Primim pe Hristos de la ei. Poporul crestin experiazi realitatea noli comuniuni, al cdrei inceput a fost pus de Hristo, si afirma adevarul invataturii privitoare la acea comuniune. Biserica distinge propria sa invata- turd de toate relatarile rivale, spre a proteja aceasti comuniune i igi reafirma adevarul in mod limpede pentru fiecare generatie noua. Viala dinduntrul comuniunii initiate de Dumne- zeu este sursa cunoasterii lui Dumnezeu. Comuniu- nea este fundamental pentru toatd cunoasterea, cici nu avem nici o cunoastere real’ despro o persoand ca persoand pan& ce nu suntem in relatie cu ea. Putem ajunge sd ocunoastem pe misuri ce ea ni se deschide, si moi i ne deschidem: cum nu cunoastem la ce anu- me duce o relatie, aceasta inseamnd sine asum.m un rise. Relatia cu Dumnezeu ne aduce in relatie si cu toa- te fapturile sale; cunoasterea lui Dumnezeu nu poa- te fi doar spirituala sau intelectuala, céci ea ni se face Prezenta prin toate persoanele care alcituiesc comu- niunea Bisericii INTRODUCERE 13 DUMNEZEU Doctrina cu privire la Dumnezeu prezinta ceea ce s-a revelat comunitatii crestine in intruparea lui Hris- tos, s-a consemnat in Scriptura gi s-a celebrat in cultul su. Cultul este pur gi simplu recunoasterea faptului ci Dumnezeu este Dumnezeu, ceea ce noi nu suntem, iar aceasta confitmare sta la temelia intregii cunoas- teri ulterioare. Dumnezeu a adus la fiinta Biserica in vyederea acestui scop si Elo sustine ca pe comunitatea capabila si-L mirturiseascd, impreund cu toate faptu- rile Sale, gi s& facd aceasta in libertate. Atunci cind vorbim despre Dumnezeu mult, atunci cand ne rugim, ne adresim Tatalui lui lisus Hristos. Dumnezeu este Persoana particulara pe care 0 putem cynoaste prin numele de ,,Tatal”. Tatil naste pe Fiul gi purcede pe Duhul, iar Ei fl afirma ca ‘Tatil, astfel ineat El nu poate fi niciodata Tata fara Ei Persoanele dumnezeiesti Se daruiesc Una Alteia si Se primesc Una pe Alta, astfel ci aceasta Treime de Per Soane este modul in care Dumnezeu este Cine este Conceptul de persoand ne ingaduie s& explicim doctrina cu privire la Dumnezeu si, in particular, s& indicim importan{a fundamentald a dragostei si a libertatii. Doctrina referitoare la Dumnezeu ne invata €% Dumnezeu asigura toata unitatea gi pluralitatea gi 4 El extinde atat unitatea, cit si pluralitatea in crea- tic, prin omenire Atunci cnd se pune accentul pe unitate inaintea Pluralitatii, de pild’ cand Dumnezeu a fost inteles pe baza analogiilor cu o minte individual, doctrina pri- Vitoare la Dumnezeu recurge la dou’ denaturdri. Este4 PRELEGERI DE DOGMATICA CRESTINA, posibil si prezentéim intr-o lumind fals4 unitatea lui Dumnezeu de o aga manierii, incdt Dumnezeu devi- ne o monada impersonala si necomunicativa, sau este de asemenea posibil si prezentém intr-o falsi lumina Persoanele ca pe trei constiinte independente (,dum- nezei"), spre a promova ,,comuniunea” (care este ea insisi o abstractie) mai presus de ele, Aceastd descrie~ re este cunoscuta uneori ca doctrina , sociala” despre Treime, Astfel de relatiri ale doctrinei ignor’ modul in care Persoanele Se oranduiesc in mod liber in relatie cu Tatal, Exista o ordine in Dumnezeu, in care Tatal este primul si ultimul, intrucit toate Persoanele Se oranduiesc ele insele in acest fel una fat de cealalt’ Tatil este singura surs din care provin Persoanele lui Dumnezeu gi prin urmare El este singura sursa a tot ceea ce este. In mod liber, Tatil fl iubeste gi fl naste pe Fiul, de Care este iubit si slavit, $i fl iubeste pe Dubvul, Care purcede din El gi-L slaveste prin Fiul. Tatal nu este niciodata fara Fiul si Duhul Sfant: cinstirea lor mutuald confirma vesnica oranduire si unitate, care este actul liber al Persoanelor lui Dumnezeu. Este mai usor si intelegem cum se ordnduiesc Persoanele dum- nezeiesti atunci cand cercetim modul in care Dumne- zeu lucreaza pentru noi. Fiul si Duhul savargesc Iucra- rea Tatalui, si Ei infatigeaz’ lucrarea lor Tatalui spre incuviintare. Fiul ne priveste ca pe propriul Lui trup si me aduce inaintea Tatilui ca gi cum noi, si intrea- ga creatie, am fi in intregime daruiti Lui. Hristos ne ridicd neintrerupt la Dumnezeu gi ne va infai intea lui Dumnezeu in cele din urma, si deoan ina- e Tatal ne primeste de la EL, existenta noastra este afirmaté ERE 15 INTC Numai Dumnezeu, Care este liber si nu cauta pentru Sine recunoasterea noastra, poate s& ne dea cu adeva- rat recunoagterea si astfel sa stabileasca cine suntem Sfintul Duh ne leaga de Hristos, aga ineat recunoas- terea lui Dumnezeu de catre Fiul devine gi actul nos- tru de recunoastere; cinstirea Lui devine gi cinstirea noastra, si din ea decurg sincera noastra pretuire fata de intreaga creatie a lui Dumnezeu gi cunoasterea ei in sfrsit, faptul cA fiecare fapturd are identitatea sa, gi existenta pe care o are se datoreazA primirii si recu- noagterii ei de catre Tatal Zizioulas ne araté cum a invatat Biserica 5a evi- te explicafiile care restrangeau libertatea lui Dumne- zeu. Biserica a insistat asupra faptului ci Dumnezeu este Cel ce Se face pe Sine cunoscut noua: adevaratul Dumnezeu, Tatal, S-a facut cunoscut pe Sine in Fiul. El a initiat intregul plan al creatiei 1 mantuirii noas- tre, astfel ca noi suntem rodul actului Sau de dragos- te i in dragoste ne va recunoaste El. intrucat Dum- hezeu afirma cunoasterea noastra despre El, cistigata prin Hristos si prin invatatura Bisericii, noi [I cunoag- tem cu adevarat pe Dumnezeu Cel altminteri incog- noscibil; ca urmare a acestui fapt, cunoasterea noastra despre creatie este demni de incredere gi are caracter stiintitic. Dac& Dumnezeu nu $-ar fi revelat pe Sine, identita- tea noastra ar fi in criza. Ar trebui sd ne cream o iden- titate a noastrd, dar am fi incapabili s& ¢ facem. Atunci cand suntem in stare s4 recunoastem ck Dumnezeu Se aza pe Sine in Hristos, nu avem defel nevoie sa Ne afirmam sau sii ne preamarim unul pe altul, sau si incercém in orice alt fel si umpler\ locul lui Dumne-16 PRELEGERE DE DOGMATIC CRESTINA zeu. Oconcluzie este ci, degi putem avea o cunoastere reali referitoare la alfi oameni, nu putem sa-i cunoag- tem sau si-i stipanim complet, deoarece nu ne apar- tin in primul rand noua, ci lui Dumnezeu. invatatu- ra despre Dumnezeu ne oferi adevarul despre om, ins acesta nu poate fi desparfit de adevarul despre Dumnezeu gi transformat intr-o teorie ce se apleacd exclusiv asupra omului. Dumnezeu poate fi cunos- cut numai in masura in care Se face pe Sine cunoscut, iar acest lucru este adevarat gi in ce-| priveste pe om, fAptura lui Dumnezeu. Misterul fiinfei umane este ascuns in taina [ui Dumnezeu, gi numai in comuniu- ne cu El putem fi umani, impreund cu alte fine ome- nesti, Aprecierea lui Dumnezeu este c& noi, odata cu restul lumii, suntem vrednici de un ragaz, iar existen- taBiscricii este dovada faptului ca ea rimanejudecata cea bund a lui Dumnezeu, Dumnezeu nu este amenin- tat de vreo existen{i, pentru ci toate au venit la fiinta prin vointa Lui. El este liber si iubeased $i si intareas- c& toate creaturile Sale in chip nemarginit, si in dra. goste ne transmite libertatea Sa, aga incat in Hristos suntem in stare si oferim fiecirei fApturi recunoaste- rea noastra si sa spunom ca toate luerarile lui Dumne- zeu, pana gi cele care ne par cele mai invaluite in intu- neri¢, sunt bune. Aceasta este pentru noi semnificatia doctrinei crestine despre Dumnezeu Cu toate acestea, atunci cand contributia Biseri- cii este Misata la o parte, traditia filosoficd apuseand ne poarti intr-o directie diferité, Presupunem cé alfi oameni constituie o amenintare pentru noi gi cd tre- buie sa ne afirmam pe noi ingine impatriva lor. Teama ia locul jubirii in datea noastra de seam despre lumi- INTRODUCERE 7 le sociale si naturale. Dac definim libertatea noastra far’ referire la dragoste, putem crede ca trebuie si ne facem liberi prin separarea noasir’ de ceilalti, pe de o parte, si de intruparea noastra in natura, pe de alta Biserica insist asupra faptului cA dragostea, impreu- na cu toate formele de fratietate gi tovarasie, este esen- fiald pentru orice descriere a fiinfei umane, Liberta- tea gi comuniunea sunt ambele fundamentale. Fara o asemenea concepere a persoanei, fie se di o greuta- te necuvenit’ comuniunii in defavoarea liberta libertatii in dauna comuniunii. Atunci cand este subsumat doctrinei crestine, con- ceptul de persoand confer’ o egala importants comu- niunii si libertatii. Rezultatul este cd nu suntem ten- tati si credem ci iinta este inaintea persoanei, sau ca intecbarea ce? are prioritate in raport cu intrebarea cine? Persoanele nu sunt un gand intarziat in marea ordine a fiintel, si numai o persoani are libertatea de a raspunde dragostei cu dragoste. Zizioulas arata ca nu este suficient sa afirmam care este doctrina crestin’ despre Dumnezeu, ci trebuie si demonstram $i logica sa subjacent’, aga incat s4 0 putem deosebi in mod clar de tot ceea ce ea nu spu- ne, O implicatie a invataturii noastre despre Dumne- zeu este ci, in Dumnezeu, ,unul” nu este deasupra -multiplului” gi unitatea nu este inaintea pluralit3ti. Aceasta intuifie singura are ramificatii uriage. Liberta tea umana si persoana conereta sunt tot atat de funda- mentale precum existenta insagi Cand unitatea este supraapreciata in defavoarea Pluralititii, indivizii sunt asezati inaintea societatii atunci societatea trebuie si controleze individul, ca sé18 ICA CRESTINA previna distrugerea de catre el a societStii, iar indivi- dul trebuie’sa se afirme pe sine impotriva societatii, ca s-gi intemeieze libertatea sa. Oa doua consecinta a acestei presupuneri, ca uni- tatea este mai importanta decat pluralitatea, 0 consti tuie posibilitatea ca pluralitatea sa colapseze eventual inapoi in unitate. Atunci abundenta de fapturt 3i per soane care aledtuiesc aceasta lume ar disparea gi ar fi ca si cum creatia nici n-ar fi existat. Cu toate acestea, logica invafaturii crestine despre Durmnezeu sugereaz’ ci diversitatea nu este tempo- rari si cl universalul si colectivul nu vor coplesi par- ticularitatea nici unei entitati, lume pling de lucruri particulare si oameni unici va rezista in fata tuturor amenintarilor la adresa existentei sale. ,,Persoana” este conceptul care tine impreuna aceste trei concepte fun- damentale de fiinfa, comumiune gi libertate, si care Consa— cra faptul cd plufalitatea nu este subordonat’ unital fn invatatura Bisericii, toate persoanele umane existé induntrul unei persoane — Hristos. Aceasta per- soana anume da spafiu unei multitudini nelimitate de persoane gi le ingéduie acestora si se descopere reci- proc si s3 infloreasc’. Cum Hristos igi primeste identi- tatea de la Tatal, El nu are nevoie de recunoastere pen- tru Sine din partea persoanelor create: Fl este capax bil sa fie ,celilalt”, care poate si recunoasca in mod liber ceea ce nu este El Insugi gi sé dea fiecarei persoa- ne create confirmarea care-i intemeiaza identitatea: Eleste in stare s4 fie ,,.persoana” umanititii, deoarece recunoasterea Sa de catre Tatal Il face sa fie »mat mult deeat” umanitatea: El este persoana int care toate per soanele create pot fi cu adewarat persoane. \ INTRODUCERE 419 uumnezeu ne imbeste pentru noi ingine. El ne poa- te primi pentru cd Ela initiat proiectul creatiei si Ne-2 chomat la fiint{ in primul rand. El are autoritatea s& ne recunoascd, gi aceasta ne va incredinta cd suntem identificati cum se cuvine gi ca existenta noastra este jn mod definitiv asigurata. Atunei cand ne ridicam la EL, cuncastem ca existim, deoarece El ne invits sa fim, gi aceasta este toata justificarea necesara I lui Dumnezeu, Care este din vegnicie aceas ta persoané dummezeiasca, a asumat firea umand in Hristos, viata umani este indlfata $4 participe 1a via~ fa lui Dumnezeu, gi sf devina libera gi indumnezel- 44 ,asemanarea lui Dumnezeu”. Numai atunei cand suntem impreuna cu Dumnezeu putem si fim impre- ‘uni cu toate celelalte finte umane gi astfel si fim pe drept cuvant umani, Hristos nu vrea sf fie eunoscut separat de trupul Sau, adica separat de noi. Deoare- ce Tatal fl primeste impreuna cu trupul Sau, alcdtuit din tot ceea ce Duhul a unit cu Hristos, intregul neam omenesc este una, in relatie cu Dumnezeu. Invatatu- ra crestind despre Dumnezeu aduce cu sine cea mai complex i in mod fundamental pozitiva invajatura cu privire laom. ICONOMIA Zizioulas aduce impreuna doctrina creatis intruparit sub titlul lucrdrii, al ,iconomiei" Ini Dum- Neveu pentru om. Modul in care este discutata venirea hui Dumnezeu la om aduce.o claritate noua, dramati- sia ¢4, invataturilor privitoare la mantuire gi creafie, pre um si relatiei omului cu lumea naturals,20 PREL ZERI DE DOGMATICA CRESTINA Deoarece nu este sursa propriei sale vieti, crea- fia nu are mijloacele de a se sustine pe sine. A venit din nimic gi este susceptibild sa se dizolve inapoi, in acesta. Toate lucrurile create, lasate in voia lor, tind 84 se destrame gi si alunece spre izolare, disolutie si eventual, moarte. Constient de aceast§ vulnerabilita te, omul este temator, si frica face din el o nenoroci- re pentru sine insusi si o teroare pentru fapturile din Preajma sa. El are nevoie sa fie eliberat atat de ingradi- rile naturii, cat si de spaima care ilimpinge si-si devo- reze semenii, Pentru ca lumea sa traiasca, montata. In: moartea trebuie sur- numai o relatie de dragoste, liber con- simfit4, poate depisi constrangerile ce actioneaza asu- pra vietii noastre, pana la limita suprema, care este moartea, Fiinjele create sunt la adéipost de moarte catd vreme se afla in comuniune cu viata necreata, care nu are limite. Omul este creat pentru relatia cu Dum- nezeu, Care intotdeauna a céutat si fie impreund cu omul $i [Link] vedere ca omul s& cunoascd aceas- (a si sd se bucure. Din primul moment, Dumnezeu a intentionat sa Se intrupeze pentru om: dacd n-ar fi cazut, omul s-ar fi transformat treptat in Hristos, adi- 8 in omul-cu-Dirmnezeu. ‘Omului i-a fost data libertatea Jui Dumnezeu de a decide in mod liber, si in numele intregii creati, in privinta participarii la comuniunea gi viata lui Dum. nezeu. Intrucat intreaga creatie ti alcdtuieste trupul matefialitatea participa la hotardrea omului, Omul uneste materialitatea creat si comuniunea lui Dumi- nezeu,, care intrece orice limita gi fi asigura astfel crea- iei viata sa neintrerupta. Hristos este Cel ce poate sd INTRODUCERE, 21 intemeieze gi si sustina relatia cu toti oamenii si si-1 aduca pe fiecare in relatie cu toti ceilalti, si uneste in Sine intreaga creatie cu Dumnezeu. El este adevarul omului gi al creafiei, sustinut peste toate limitele de comuniunea invincibila a lui Dumnezeu. ‘Cu toate ci Hristos constituie intreaga realitate a fiintei umane, El nu ni Se impune pe Sine cu forta, ci apare intre noi ca o persoand intre altele, si ca una pe care o putem respinge sau accepta, dupa cum dorim. Ne putem retine de la a-L recunoaste sau, in creding’, NM putem recunoagte drept Cel care este, Atunci cand [i admitem lui Hristos caracterul Siu aparte si recunoas- tem ca El impartaseste libertatea lui Dumnezeu, ni se deschide posibilitatea sa injelegem ca toate persoane- le sunt diferite de noi, c& nu sunt fapturile noastre, ci creaturi ale lui Dummnezeu. Pe masura ce acceptam dife- ten{a gi libertatea fiecdrei fiinte umane, ne castigém Propria noastrd libertate autentic’. BISERICA In partea a patra a acestor conferinte Zizioulas igi Indreapta atentia spre Bisericd, Biserica este comuni- Unea si dragostea lui Dumnezeu, prezente cu adeva- Tat pentru noi, si din ea se revarsd toat fraternitatea si sociabilitatea umana. Aducdndu-ne in tovarigia Sa, Dumnezeu ne da posibilitatea si trecem dincolo de limitele date de creaturalitatea noastra si si intram Mito relatie de fratietate unul cu altul. Cum ac Somuniune nu poate finiciodata epuizats, Biserica nu Poate fi divizata, infeleas’ sau amenintatd de vreun Ticru creat, in articularea acestei comuniuni, Ziziou- sta2 PRELEC Rl IE DOCMATICA CRESTINA las se ocupa de ucenicie, sfintire, comunitatea aduna: ta, Euharistie, eshatologie, randuiala gi ierarhie, serip- tura si cult si relatiile dintre biserici. El ne arata din nou faptul c& pluralitatea este tot atat de importanta ca $i unitatea: complementaritatea distinctiei si unita- tii este dezvoltaté de-a lungul intregii sale relatari, pe care o precizeaza imp: cu relatarea eu privire la Hristos si la Duhul Sfant. De-a lungul veacurilor de dezbatere, Biserica a dez- voltato teologieatat a comunitatii liturgice, siaspo- rirli duhovnicesti a crestinului particular. Prin uceni- cie, fiecare dintre noi este curatit de agresivitatea sa si intors spre ceilalti, astfel ineat erestinul este preschim- bat dintr-un grad de asemanare cu Hristos in altul, de la unul partial la cel deplin si desavarsit, si astfel este format cao persoana universal’ (soborniceasca), Lasati in voia noastra, totusi, ne separim unul de altul si incercém s4 ne stabilim propriile imparatii rivale, astfel incat fiecare parte se confrunta cu toate celelalte. Nici unul dintre noi nu este capabil si-i lase pe ceilalfi oameni si fie eu adevarat diferiti fat de sine; dragostea noastré inadecvata inseamnd un egec in acceptarea diferentei. ,imparatiile” noastre par- tiale se intocmesc pe baza excluderii unora, gi prin urmare ele nu constituie imparatia lui Dumnezeu. Fara Biseric’, lumea incearca sa inabugeascd diferen- ta celorlalti; in particular, incearca sa corupa Biseri- ¢a gi sé reducd diferenja dintre Biserica si lume. insd cum ea este actul lui Dumnezey, Biserica nu va fi niciodata asimilatd, distinctia dintre Biserica gi lume va raémane, iar Biserica va continua si deconcerteze lumea neimpaeata, INTRODUCERE 23 Biserica, fiind 0 unicd adunare alcatuita din tofi oamenii lui Dumnezeu, este intruchiparea innoirii gi mantuirii creafiei. Ea ii cuprinde si pe cei care, pentru noi, sunt in trecut sau in viitor. Fiecare intrunire loca Jia poporului lui Dumnezeu este acea adunare com: peti care face cu smerenie prezent pentru noi ceea ce intru deplinatate se va realiza la sférsitul veacurilor Va fi insa viitorul nostru, numai intrucat dorim s& fie asa si suntem pregatiti s8-i primim gi s4-iiubim pe tofi cei pe care Hristes ni-i randuieste, Cu o infinita putere, Hristos sustine Trupul Siu ca sArezistein fafa tuturor vocilor potrivnice si sa ramana unificat, 9i cu infinitd rabdare cheama intreaga umani- fate la reconciliere in Trupul Sau, ineat nici o parte sa nu mai fie in rzboi cu vreo alta. Unitatea si ordinea acestei adunari pot fi privite in felul in care membrii ei se randuiesc pe sine unul fata de altul in dragoste. nsotirea cu Dumnezeu creeaza in Euharistie acel res- peet mutual care darama zidurile dintre fapturi si ini- fiaza reconcilierea gi buna oranduire in cadrul istori- €i umane. in masura in care toate impardtiile gi toate Yremurile sunt reconciliate in Trupul lui Hristos, vom nceta s ne afirmam pe noi insine impotriva tuturor Selorlalti, si lumea nu va mai fi un loc al camputilor de Tupts: comuniunea lui Dumnezeu care este ,in cer” va deveni adevarul de ,pe pimant’” FIUL$! DUHUL Sfantul Dub fl preaslaveste pe Hristos 9i este intot- deauina cu El. Duhul Il preashiveste atat prin faptul de @1. distinge pe Hristos de tofi ceilalfi, cat gi prin uni-2 PRELEGERI DE DOGMATICA CRESTINA rea tuturor cu Bl, ca madulare ale Trupului Sau. Hris- tos nu poate fi izolat sau despartit de intregul popor al lui Dumnezeu, pe care il privegte ca pe propria Sa sla- v3, aga ineat nu-L putem cunoaste pe lisus Hristos (cel Unul) fara a recunoaste in acelagi timp comunitatea Sa (pe cei multi). Nu poate fi cunoscut ca Hristes in afara acelui Trup pe care il sfinteste Dubul Sfant, sau sepa- ‘at de sfintii Sai gi de invat&torii pe care Duhul Sfant trans in slujba noastra, Putem sé-L cunoastem pe Hristos numai prin viata Bisericii, prin cultul, tainele, traditia, darurile gi slujirile ei. Duhul ne situeaza ,in Hristos”. Acelagi Duh Care-T face pe Hristos indivizibil si indiscutabil ne face si pe fiecare dintre noi indivizibil in El, Hristos este Persoa- a care constituie, sa spunem aga, unitatea fundamen- tald in care putem deveni persoane ce nu pot fi ni daté rupte in constituenti mai mici. Hristos si Dubul sunt impreuna responsabili nu numai pentru unitatea noastra, ci si pentru toate elementele ce ne fac diferiti unul de altul. El ne diferentiaz4 pe unul de altul, inte- meindu-ne ca individualitafi unice si irepetabile, incat fiecare fiinté omeneasca va deveni universal (sobor- niceased) gi sfintita cu deplina pluralitate a lui Hristos. iristos ii face pe ai Sai un intreg indivizibil, iar Bise- rica este acest intreg viitor, care ni se face prezent in timp. Dumnezeu ne trimite arvune ale acestul intreg, care fl fac in mod public prezent in lume, in forma comuniunii poporului Sau adunat, Dumnezeu nu last cursul lumii s& se opreasc& pana ce nu se adund lao- alta in Imparatia lui Dumnezeu. Imparatia lui Dum- nezeu intrerupe pretentia lumii de a fi autosuficien- tisau completa, iar Euharistia este forma pe care o ia 25 J NTRODUCERE aceasta intrerupere. Euharistia previne autodetermi- area nechibzuit’ a partilor, din care Iumea prezenté ote alcdtuitd impotriva intregului mult mai larg care ste fagdduit gi astfel incd urmeaza sé vind. Tisus Hristos vine la noi insofit de intreaga adunare a poporului Sau: nu putem s8-Lavem firs 21 prim! # po Hristos are o relatie indesteuctibild de la persoa- fa la persoan’ cu fiecare membru al acestei comin {ati astfel incat, prin El, fiecare dintre noi este legat de fof cei din aceasté vast’ adunate. Crestinil se dispun in jurul apostolilor gi al suecesoritor Tor, care ca manor! pier suntei ingig strangiin jurul Jul Hristos. Modul fn care Biserica se asaz in jurul acestor martori face din ea o icoana ce nu se va schimba pind cind Hris- fos, Care este prototipul ei, Se va intoarce. imparatia hui Dumnezeu este buna orinduire a tuturor lucrurilor in jurul lui Hristos, iar Biserica este icoana Sa public’ Dumnezeu vrea si fim liberi gi invitatia Sa la liber: tate constitule ceea ce este viitorul. Daca viitorul ar fi fixat sau necesar, nu ar fi viffor, ci pur st simplu 0 pat- te din prozent, Nici un viitor nu ne poate fl impus Se poate spune despre noi ¢& suntem fiinfe cts Un VIO" emai daca devenim si rimanem liberi: trebuie i fim Participanti de bundvoie la aceasta, cfci idenftatea pe mstey nu va fi decisa fard conlucratea noastra. Viito- mil este invitatia pe care ne-o face Hristos de a ‘impar- tsi viata cu El si cv'intreg poporul Sau. Dacé Dumne- Zeu ar fi un fapt vadit universal si inevitabil, aceas ta ar face libertatea imposibila. Astfel ca Dumnezew igi reti ne slava, prezente Sa fiind o taind, revelata si cunoscu- ta numai in eredinta. In aceastS credinté cautém Invi- tea, care va arita depline Trupul Sau gi slava Sa —=— |26 PRELEGERI DE DOC Nu este ins& suficient faptul ed Hristos ne confe- ra identitatea noastra, ci trebuie s-o gi imbriltisdm. Pro- pria identitate devine cu adevarat a noastra pe masu- 74 ce-L iubim si ii iubim pe ai Sai ca gi cum ar fi ai nostri. Hristos nu Se priveste pe Sine ca deplin fara noi, astfel c& ne asteapta; sfinfii gi intreaga comuni- une ne agteapta impreund cu El si, astfel, trebuie 5A ne asteptim si noi unul pe altul. Viefile noastre sunt prin urmare parte a unui proces sia unei istorii facu- te posibile de Duhul Sfant, Care, pentru ca toi trebu- ie s4 participam la ea, Se dezvaluie in timp. Timpul inseamné sii agtepti pe alti In rugaciunile din randuiala euharisticd fi cerem lui Dumnezeu si ne dea pe tofi pe care-i asteptim, impreuna cu tot harul de a-i primi, si si facem acest ‘Trup deplin. Plingem pentru cei care nu sunt ined de fai i absenta lor inseamnd ci nu suntem ined prezenti aga cum dorim sd fim. Hristos cel deptin, gi insagi propria noastra fiinta, fi asteapta. Hristos ne cheam, eatentlanoi si, indiferent cat de mult durea- z@, agteapta ca fiecare persoana particulard si auda gi 84 raspund4 in libertate. Oricdt de adinc am fost ascungi, El ne aude gi ne poate descoperi si restaura. El poate s& ne smulga pe unul din prinsoarea altu- ia, si ne spun in mod distinct de toate celelalte per- soane gi sd ne confirme cine suntem. Ca fipturi, sun- tem despartiti de timp si astfel localizati prin el, incat numaidecat vedem Trupul lui Hristos insirat de-a lungul timpului, ca alergatorii razlefi dintr-o curs, unitatea ei find ascunsa de noi. Insa timpul nu poa- te in ultima instant’ sa divizeze acest Trup: desi se succed intimplari, ele nu vor prevala niciodata asu- INTRODUCERE, 27 pra Sa, ci vor sluji numai pentru a ilumina acest Trup ind ce va fi descoperit in cele din urma ca vesnic si jndivizibil. Intrucat este comuniunea Ini Dumnezeu, Biserica va dainui mereu: acum dragostea reciproca a membrilor ei adevereste neinvinsa ei bun& oranduire odata cu fiecare Euharistie. invierea ne va aduce fata in fat cu toti oamenii Tnvierea care ne inalfa la Dumnezeu ne va ridica gi la ei, si pe ei la noi, astfel incat fl vom primi pe Hristos fmpreuna cu tofi cei pe care-i aduce cu El. El ni-i tri- mite acum pe toti acesti oameni inaintea Sa, ca si-L putem primi invatand sa-i primim pe ei. Invierea noastra, in desfasurare imperceptibila de a botezul nostru, consti in intalnirea acestor sfinti care deja au aledtuit Trupul slavit al Tui Tisus Hristos. Euharistia, care este unirea lui Dumnezeu cu omul ot are loc inaintea noastra, constituie adu Taolalta care ne face pe deplin prezenti si disponibili Unul altuia in sfargit area noastra EUHARISTIA In fiecare loc pe care il intalneste, Biserica este evi- denta faptului ca Hristos ii atrage pe toti oamenii la Sine, aducdndu-l pe fiecare dintre ei in legturd cu toti eeilalfi, Adunarea viitoare si finald se face pe sine pre- lumii actuale in aceasta forma ascunsa a Bise- 1 Euharistie, fiecare biserica mijloceste pentru Propria sa localitate, vorbind in numele ei cu Dum- Rezeu. Fieeare crogtin se roaga pentru acei membri i propriei sale familii si comunitati, din trecut gi din Prezont, gi prin aceste rugaciuni ei se fac prezenti in28 PRELEGERI DE DOGMATICA CRESTINA aceast adunare: in Hristos noi suntem prezenta per- soanelor diferite de noi ingine. erica particip’ 1a multitudinea lui Hristos 3i transmite pluralitatea sa lumii, Intreaga Bisericd pri- meste diversitatea poporului lui Hristos de la fieca- re din numeroasele biserici locale. Biserica intreag’ transmite sfintenia lui Hristos fiecdrei biserici locale, aga incat unitatea indivizibila a lui Hristos este pre- zenti fn fiecare parte a lumii, spre a 0 recon atrage in Trupul Siu. Biserica furnizeaz3 lumii simul- tan unitate si pluralitate, identitate si diferenga. Fara Biserica, prezenta in toate partile lumii si facdnd pre- zente in rugaciunile sale toate partile lumii, atat uni- tatea, cat si diversitatea lumii, si astfel existenta sa insagi, ar fi puse la indoiala. Poporul lui Dumnezeu intruchipeaza creafia. Fie- care din trupurile care ne fac vizibili si prezenti unul pentru celalalt, constituite din toate corpurile vegetale gi animale pe care le consumam, este in sine o adunare a elementelor materiale ale creatiei. Fiecare dintre noi incorporeaza o parte particular’ a paimantului, astfel incat creatia exist’ induntrul corpului sau ca trupul fiecdrui membru al adunarii hui Hristos. Creatia vietu- iegte in gi prin noi, la fel dup cum noi traim in ea. in Hristos noi suntem ,,persoana” creatici, unitatea indi- vizibila care pastreazd creatia imuna fats de timp i moarte. in Euharistie, creatia materiala este capabila sa cante maririle lui Dumnezeu gi astfel sa participe prin noi la libertatea lui Dumnezeu Intrucdt Hristos Se imbrac cu poporul Su, in El toate persoanele gi toata creafia materiala sunt pentru totdeauna prezente impreuna cu Dumnezeu. In litut- INTRODUCERE 29 ghia Sa citre Dumnezeu gi in slujirea adusi omului, Hiristos uneste intreaga creafie cu Dumnezeu. Aceasta lucrare dea le aduce pe acestea multe in una este cea ceseintimpla in marea,rugaciune euharistic’ aSfintei Jertfe, anaphora, Pentru binele lumii, sfinfii, care sunt adunati in spatele lui Hristos, participa in mod public Ja aceast’ slujire de a ridiea gia incorpora lumea in Dumnezeu. Pe masurd ce Hristos si Trupul Siu vor- besc despre aceasta si o aduc inaintea lui Dumaezeu, divizirile creatiei dispar, are loc reconcilierea intre Jumea naturali si cea social, si astfel suntem in sta- re si traim impreuna cu ordinea creatiei, mai degra- ba decat impotriva ei. Dupa cum Euharistia constituie fmpacarea dintre minte si corp, intelect si materialita- fe, tot astfel Biserica reprezint& unirea naturii in uma- nitate i libertatea realizata in creatie UNIVERSALITATE (SOBORNICITATE) Comuniunea implied persoane care sunt diferite tuna de alta, Pastrarea caracterului distinct si a diferen tei fiecireia dintre aceste persoane cere ordine gi auto- fitate. Distinctiile incorporate gi afirmate induntrul Trupului fui Hristos sunt aparate de slujiri din cadrul Bisericii, Biserica sfinteste purtatori de slujiri speciale in Trupul lui Hristos, spre a ne servi gi a savargi faceri de bine: ei asigura faptul ci nu ne formam in grupuri Mai inguste gi mai putin tolerante; ascultarea lor ne ingaduie si acceptim randuiala intregului Trup sobor- Micesc, induntrul ciruia toate diferentele sunt institui- fe si lisate sa infloreasca. Aga cum intreaga Biserica sta Sub ascultarea dati de Hristos, fiecare comunitate reli-30 PRELEGERI DE DOCMATICA CRES gioasd se aflA sub ascultarea introgii Biserici, de pretu- tindeni gi din toate generatiile. Nu exist, agadar, nici o bresa intre bisericile locale si cea universala (soborni- ceasca) sau intre oamenii gi agezzimintele Bisericii: toti trebuie si arate adevarul simplu c& suntem randuifi unul pentru celalalt si alcatuitiin cele din urma in mod distinct unul de altul, in Hristos. Dupa cum nici un ucenic nu sti sub propria sa autoritate, nici © bisericd mu-gi poate hirotonisi pro- pri sii inaintestat3tori, ci trebuie s3-i primeascd din partea intregii Biserici, Comuniunea consta in primi- rea apostolilor, impreund cu invatatura gi cu randuia~ la lor, din alte parti ale Bisericii si in trimiterea lor in alte parti ale Bisericii, Dand gi luand in acest fel, fie- care biseric’ exista in relatii cu alte biserici gi este par- tea Trupului sobomicesc deplin. Fiecare dintre acesti apostoli reprezinti supravegherea intregii Biserici fata de aceast’ bisericd particulars; fiecare purtstor de gri- ja aduce in fiecare bisericd tezaurul de eredin{a gasit bun de c&tre indelungata experient’ istoric’ a Biseri- ci ca intreg. Fiecare comunitate trebuie s& primeasci pe acest iconom si randuiala sa din toata inima, ca pe un dar de la Trupul intreg. Prin supunere reciproca in dragoste primim modelarea lui Hristos intreg, pe masurd ce vine la noi din intreaga Biserica. Fiecare biserica participa la Biserica cea una gi soborniceasca trimifand si primind apostoli. Ori- ce comunitate care nu fi primeste pe acesti apostoli si darurile lor din partea restului Bisericii igi va p&s- tra coeziunea prin spiritul unei nafiuni, al unei clase sau al unei grupe de varsta, ori printr-un spirit pur intelectual, estetic sau sentimental. Se va intari pe sine sx TROOUCERE 31 impotriva celorlalte parti si va reprezenta, prin urma~ re, doar divizarea Trupului si falsificarea Evanghelt gi, Nu ne putem intoarce fata de la alte biserici fara ane izola de Hristos gi de propriul nostru viitor in Jrupul Lui. Fiecare eveniment al ecumenismului este, astfel, ca orice Euharistie, un eveniment al judecitii si pocdintei, al iertarit gi reconcilierii, in care ne intal- him cu cei pe care i-am evitat. Fiecare biserica trebu- je si-si ofere cu smerenie credinta tuturor celorlalte, s4 se supund pe sine interpelirilor venite din partea ricarei alte biserici $i sa incerce sa invete din acestea toate. Biserica cea Una exist in masura in care fiecate bisericd da gi primegte invifatura $1 supravegherea de la toate celelalte. - Biserica este constituit’ din toti crestinii, adunati in jurul episcopilor lor, si acordul lor dovedeste ca uni- Gitatea si mullitudinea alcatuiesc o singura Biserich, Biserica este Trupul sobornicesc: toate celelalte comu- nitati sunt partiale, si ca urmare nu sunt inca intregul adevar. Calea prin care p&trundem in aceasté. comuni- une universald adevaratd este crucea lui Hristos, care a indepartat de noi toate universalele false Putem acum si-L cunoastem pe Hristos numai impreund cu fiecare in parte dintre cei pe care-i aduce cu Sine. Atunci cand Hristos va fi totul in toate, tofu! va fi totul in toate. Ioannis Zizioulas, Mitropolitul Pergamului, a con- dus multe dialoguri ce au avut locintre bisericile risd- Titene si apusene. El crede c& toate eforturile ecument Ce sunt reciproc imbogatitoare si igi exprima recunos- Finta fata de bisericile apusene pentru aceasta. Uncle Diserici rasatitene sunt precaute faa de ,influenta” Sccidentala si critice la adresa celor implicate int-un32 PRELEGERI DE DOCMATICA CRESTINA asemenea ecumenism. Ins Episcopul Ioannis ne spu- Re cd flecare act de ecumenism trebuie si fie inteme- iat pe adevar si astfel s& asculte judecata lui Dumne- Zeu cu pocdinfa gi in speranta reconcilierii. Biscrica intreaga priveste inainte cu nersbdare spre mantui. Tea sa si implinirea tuturor lucrurilor in Hristos, ast- fel ca rugaciunea Bisericilor trebuie sa fic , ca toate fie Una”. Aceste conferinte neprezinta 0 oportunitate fard egal de a invata credinja Bisericii depline nedivi. Zale, care este intruchiparea dragostei lui Dumnezeu fata de noi CAPITOLUL 1 Doctrina ca inyatatura a Bisericii I BISERICA $I FORMAREA DOCTRINEL Teologia incepe in cultul adus lui Dumnezeu gi in experienta ecleziali a comuniunii cu Dumne- Zeu. Experienta noastra legata de aceast’ comuniune implica un intreg camp de relatii, asa incit teologia hu priveste numaio experienti religioass, moral sau Psihologiea, ci si intreaga noastra experienta de viati in aceasta comuniune. Teologia atinge viata, moartea igi fiinfa noastra, si ne arata cum este constituita identitatea noastra personala prin relatii gi, astfel, prin Gragoste si libertate. Ce-I face pe om diferit de orice alta fapturd? Pot fi oamenii cu adevarat liberi? Vor ei 84 fie liberi? Pot fi oamenii liberi sa iubeas. Teologia este preocupata de viata si supravietuire, i prin urmare de mntuire. Biserica igi articuleazd teo- fogia, nu numai spre a contribui la cunoasterea noas- fa despre Dumnezeu gi lume, ci ca si putem castiga Wiata, care nu poate lua sfargit. Doctrina erestind ne sPune ci exista izbavire pentru noi si pentru lume, si ‘are doctrind particulara articuleaza cate un aspect Slacestei izbaviri. Trebuie sa examindm modul in care Scare doctrina contribuie la cunoagterea mantuirii34 LPS OANNIS Z1ZIOULAS noastre. fn loc sa izolim fieeare doctrina, trebuie s4 6 delimitim in contextul tuturor celorlalte. Teologia urmreste o intelegere vie a credinfel crestine, a locu- lui nostru in lume $i a relafiel unuia cu celalalt. Nu vrea numai sa pastreze afirmatiile Bisericii aga cum au fost ele ficute initial, ci gi $8 ofere invayaturii Bisericii cea mai adecvaté expresie contemporand. Teologia crestina exprima invafitura Bisericti, Cul tul inchinat lui Dumnezeu, Eubaristia gi Botezul au constituit originile nemijlocite ale invataturit crestine, eare a luat variate forme chiar in Scripturi, Nou! Testa- ment ne infatiseazk modul in care credinta a fost mar- turisitd de etre primele comunitati crestine, Hristolo- gia care a modelat invatétura Apostolului Pavel poa- te fi vazuti in imnul referitor la Hristos al Epistalet cStre Filipeni (2, 5-11). Multi considera cd Evanghelia lui Ioan este un text euharistic gi liturgie, deoarece cel pufin prologul ei este intrebuingat in cult ca material liturgic. Epistotele lui Petru au, probabil, de aseme- nea, un context liturgic: prima epistol se aseamana cu o Liturghie baptismala. Acelasi lucru este valabil gi pentru referintele ewharistice ale primelor yeacuri, Care constituie forme de teologie liturgica ale episco- pilor, care au condus Euharistia si care erau Ja inceput liberi sa improvizeze pe masura ce carmuiau cultul comunitétilor lor, dup’ cum se poate vedea in Didaliia sila Justin Martirul. Botezul si catehizarea care i pregateste pe candi- dati pentru acesta au reprezentat un alt izvor pentru nbogatirea teologiei. Toate crezurile primare si-au avut obargia in Botez, iar Primul Sinod de la Ni intrebuintat crezurile baptismale ale bisericilor loca~ /pRELEGERI DE DOGMAT. ICA CRESTINA 35 jeea bari a Creculué siu. Un alt prile in evolutia teo- Jogiei I-a constituit si nevota de a rigpunde relatésilor alternative rivale despre eredinii oferite de cAtre invi- iatori din afara Bisericil. Aceasta oportunitate a promo- vat dezvoltarea teologiel, plecand de la marturisicle paptismale pind la o sferd mai largi de marturis de qredin{’, pentru a infrunta gnosticismul, arianismul si site deviatii de la credinja Bisericii, Acestaa fost cadrul Sfrmarii scritorilor teologici precum Trine, Atana- sie, Chiril al Alexandriei si Maxim ‘Marturisitorul, care au scris mai degraba pentru ci li s-a cerut si rispundat tonceptilor opuse cu privire la Evanghelie decSt pene tna stabili afirmatii comprehensive despre credinta. in secolu! al treilea, Origen a fost primul care ofe- rit o prezentare comprehensiva a credintel crestine, tealizand o aranjare sistematic’ a doctrinei Biserici! in fucrarea sa Despre Principii. Sfantul loan Damaschin facut acelagi lucru, cinc veacuri mai tarziu, in Expw even Credinfei Ortodoze, in tinyp ce Summa Theolegicn 3 Jui Toma de Aquino reprezinta punctul culminant al dezvoltarii teologiei ca obiect de studiu din perioada qediovala. Fard indoial’, nu existd nici un motiv spe cial pentru care teologia cresting sa teebuiascd a fipre- Zentata ca un sistem. TTeologia igi are obargia si in sinoadele Biseric Sinoadele au fost convocate spre 4 raspunde devieri- lor de la credinta Bisericii gi, cum sinoadele au urmat ‘nu! altuia, credinta a fost exprimats prin afirmatii tot mai amanuntite date in creauri si canoane. Teologia 4 avut totodatd ca sursi reflectia crestinilor asupra pro” Priei lor vieti gi, mai cu seamé, reflecfia asupra vietit Monahilor, Acestea sunt exprimate in zicerile Pa36 LPS TOANNIS ZIZIOULAS tilor Pustiei, consemnate, spre exemplu, in lucrarile Sfintilor Ioan Scararut (secalul al VE-lea), Maxim Mar- turisitorul (secolul al Vil-lea), Simeon Noul Teolog (secolul al X-lea), Grigorie Palama (secohul al XTV-lea) si ale acelor Parinti duhovnicesti pe care ii cunoastem sub numele de Isihasti Aceste diverse elemente componente, de Litur- ghie, de botez, precum si cele rezultate din nevoia de a rispunde deformarilor credintei, sinoadele si in cele din urma experienta ascetic’ ‘a vietii crestine, dove- desc incontestabil cA teologia crestin’ este mai curind expresia experientei Bisericii vii decat a percep intelectuale sau a aranjamentului logic al propozifiilor, Teologia afirma adevaruri care nu vin doar din inte- lect, ci din intreaga relatie a omului cu Dumnezeu 1. Teologie si hermeneutica Sarcina de a re-afirma Scriptura si doctrina crestin& revine hermeneuticii. Toata teologia este o chestiune de hetmeneuticd, adic’ dea decide cum sa primesti si si re-afirmi invatitura Bisericii pentru Bisericd gi pen« tru lume, Scriptura este ticutd pana ce este citit’ si interpretata lumii, asa ci putem spune ca toata inva- tatura crestin’ este pur si simplu interpretare a Scrip- turii. Doctrina crestina n-ar fi decat un artefact daca Biseric n-ar purcede la interpretarea 3i re-afirmarea ei pentru lume. Exista dowd aspecte ale interpretarii Scripturii gi doce trinei, Unul este incercarea de a infelege cu exactitate contextul in care Scriptura i invatitura Bisericii au fost tai intai exprimate. O cercetare istoric’ bine realizatd [PRELEGERI DE DOCMATICA CRESTINA 37 va infafiga realitatea istorica fara anacronism. Ea impu- neo serie de intrebiri: Ce provociri a avut de infruntat Biserica in acea perioada? Cum a facut acest lucru? Ci tracitii scrise si orale, scripturale sau doctrinare ii erau accesibile? Fiecare sinod a intrebuinfat traditiile pe care Je mostenise. Ce vocabular si conceptualitate erau acce- sibile in mediul intelectual si cultural al acelei perioa- de? Casa ludm un exemplu, trasiind hotararile care aut condus Biserica din veacul al IV-lea la adoptarea ter- menului ,,homoousion” — necunoscut Noului Testa- ment -, invitim ceva despre logica revelatiei, pe care Biserica a intentionat s-o exprime in invitfitura sa. Toata interpretarea biblic’ cere cunostinte istori- ce serioase. Orice relatare a unei doctrine este deschi- si contestirii pand cand oferim o anumita descriere acadrului istoric 6 Care a fost relafia cu cultul crestin gi ucenicia crestin& a fiecdrei doctrine? Cum s-a raportat martiriul la via- fa crestina gi la cultul crestin induntrul Noului Testa- Ment, de exemplu? Ce rol au jucat icoanele si apofatis- Mul in cult pentru cel de-al VII-lea Sinod Ecumenic? Tnacelasi fel, avern nevoie sa identifica problemele fare au prilejuit intocmirea unei doctrine. Trebuie sa Stabilim ce surse textuale ¢i filosofice au intrebuintat Bein i pice experienta de cult gi vinth creptind infty $ fiecare dactrina particulara, Trebuie si examinim terminologia si conceptuali- fatea acelei perioade istorice. Parinfii Bisericii nu au Tamas fixati la litera Noului Testament. Cu toate c& Mu s-au schimbat in aspectele esentiale, cultul gi viata Bisericii variaza in forma si accent, aga incat, de pilda, anumite perioade Biserica traieste martirii publice, gina, dinduntrul cdruia a emers.